Denumirea speței analizate: Decizia nr. 532/2020 din 10 iunie 2020 – Curtea de Apel

Intrăm adesea în contact cu știri despre infracțiuni, dar rar avem ocazia să înțelegem complexitatea și subtilitățile din spatele unei decizii judiciare. Speța analizată astăzi, Decizia nr. 532/2020 a Curții de Apel, oferă o perspectivă clară asupra modului în care justiția abordează furtul calificat în formă continuată, subliniind nu doar gravitatea faptei, ci și periculozitatea ridicată a infractorilor recidiviști. Este o decizie care reconfirmă angajamentul instanțelor de a proteja drepturile patrimoniale și de a sancționa ferm sfidarea legii.

Situația în Fapt: O Noapte de Infracțiuni Multiple

Cazul îl vizează pe inculpatul C_____ C______, a cărui acțiune infracțională a avut loc în noaptea de 12 ianuarie 2020. Acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a comis două fapte distincte, dar interconectate:

Primul apartament (parter): Prin escaladare și efracție, a pătruns în apartamentul persoanei vătămate G_______ T_____, situat în D__. De aici, a sustras sumele de 2500 lei și 300 Euro, precum și 4 ceasuri de mână.

Al doilea apartament (etaj): Ulterior, a pătruns și în apartamentul situat la etajul aceluiași imobil, aparținând tot persoanei vătămate G_______ T_____. Deși a pătruns, nu a reușit să sustragă bunuri, deoarece nu a găsit nimic de interes.

Aceste acțiuni, deși cu rezultate diferite (una consumată, alta rămasă în faza de tentativă), au fost încadrate juridic ca autorat la furt calificat în formă continuată, săvârșit prin violare de domiciliu, în timpul nopții și prin efracție/escaladare.

Ce Învățăm din Speță: Unitatea de Infracțiune și Agravantele

Această speță este o lecție importantă despre modul în care Codul Penal și jurisprudența interpretează faptele comise în baza unei rezoluții infracționale unice, chiar dacă ele se manifestă prin acte multiple, care pot include atât forme consumate, cât și încercări.

Obiectul Juridic: Infracțiunea a lezat direct relațiile sociale privind drepturile și interesele patrimoniale ale persoanelor fizice, vizând protecția posesiei și, implicit, a dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile.

Elementul Material și Urmarea Imediată: Furtul s-a concretizat prin schimbarea stării de fapt a bunurilor sustrase – scoaterea lor din posesia victimelor și trecerea în stăpânirea inculpatului. Prezența tentativei în al doilea caz nu a diminuat gravitatea, deoarece fapta a fost analizată în contextul unei continuități infracționale.

Agravantele: Condițiile în care a fost comisă fapta (violare de domiciliu, în timpul nopții, prin efracție/escaladare) au fost considerate circumstanțe agravante esențiale, indicând o periculozitate sporită și un dispreț evident față de lege și proprietatea privată.

Latura Subiectivă – Intenția Directă: Inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul și urmărind să-și însușească bunuri sau valori fără drept. Aceasta confirmă că fapta a fost deliberată și calculată, sporind gravitatea morală a actului.

Individualizarea Pedepsei: O Fişă de Cazier Grăitoare

Instanța a procedat la individualizarea pedepsei conform criteriilor generale prevăzute de art. 74 Cod penal, punând un accent deosebit pe gravitatea infracțiunii și, mai ales, pe periculozitatea ridicată a inculpatului.

Profilul inculpatului C_____ C______ a fost unul decisiv în stabilirea sancțiunii:

Vârsta și Contextul Social: La 25 de ani, fără studii, necăsătorit și fără loc de muncă sau ocupație licită, inculpatul prezintă un profil de risc social ridicat.

Antecedente Penale Multiple: Fişa de cazier judiciar a relevat o persistență infracțională îngrijorătoare. C_____ C______ nu era la primul contact cu legea penală, având condamnări anterioare atât în România (unde a executat o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fapte similare), cât și în Italia (unde a primit o condamnare de 1 an, 3 luni și 24 de zile, plus amendă penală, tot pentru furt).

Conduita Post-Infracțională: Atitudinea inițială a inculpatului, de ostilitate și lipsă de cooperare cu organele de cercetare penală, a contribuit la evaluarea sa negativă, chiar dacă ulterior, în faza de judecată, și-a recunoscut faptele.

Sfidarea Legii: Instanța a subliniat că pedepsele anterioare nu au fost suficiente pentru reeducare, iar inculpatul a demonstrat o indiferență flagrantă față de valorile sociale ocrotite de norma penală.

Această individualizare subliniază importanța istoricului infracțional în evaluarea riscului pe care un individ îl reprezintă pentru societate și necesitatea unor sancțiuni care să reflecte acest risc.

Doctrina: Continuitatea Infracțională și Omogenitatea Juridică

Un aspect cheie al acestei spețe îl constituie aplicarea riguroasă a conceptului de infracțiune continuată, așa cum este definit în doctrina penală. S-a reiterat ideea că omogenitatea juridică a actelor de executare nu implică și o omogenitate materială. Aceasta înseamnă că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, se pot comite la diferite intervale de timp atât fapte consumate, cât și fapte tentate, rezultând o singură infracțiune continuată.

F. Streteanu și D. N___, în "Drept penal. Partea generală, vol.2, pag.46", susțin această interpretare, care permite ca o singură infracțiune să înglobeze o serie de acte, chiar dacă unele nu au atins stadiul de consumare.

Decizia C.S.J. secția penală nr. 403/1997 (Dreptul nr.9/1998, p.148) întărește acest principiu, statuând că, dacă există cel puțin o faptă consumată, întreaga infracțiune continuată va fi considerată a fi săvârșită în formă continuată.

În cazul inculpatului C_____ C______, instanța a aplicat aceste principii cu precizie: unitatea de conținut a fost realizată prin faptul că una dintre acțiuni a fost consumată (furtul de bunuri), iar cealaltă a rămas în forma tentativei. Prin urmare, s-a reținut o singură infracțiune de autorat la furt calificat în formă continuată, conform art. 46 alin.(1) Cod penal, raportat la art.228 alin.(1), art.229 alin. (1) lit.b) și d) și alin.(2) lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.(1) Cod penal.

Concluzie: Un Semnal Clar al Justiției

Decizia Curții de Apel în această speță reprezintă un semnal clar că sistemul judiciar românesc este hotărât să combată eficient infracționalitatea, în special pe cea caracterizată prin perseverență și gravitate. Analiza detaliată a faptelor, a profilului infractorului și aplicarea riguroasă a principiilor juridice și doctrinare demonstrează o abordare echilibrată și fermă a justiției. Protejarea drepturilor cetățenilor și descurajarea faptelor penale rămân priorități esențiale.