O decizie a justiției din 2020 dezvăluie o rețea complexă de corupție în inima sistemului sanitar public, unde medici renumiți de la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică și Arsuri din București transformaseră spitalul de stat într-o clinică privată clandestină. Cazul expune un mod de operare bine pus la punct, prin care operații estetice (rinoplastii, implanturi mamare) erau efectuate ilegal, fiind plătite ca mită și decontate fraudulos din bani publici, prin falsificarea diagnosticului pacienților.

Denumirea speței analizate

Decizia nr. 1313 din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel, referitoare la un dosar de corupție în sistemul medical, vizând fapte de dare de mită și participație improprie la fals intelectual.

Situația de fapt: O rețea cu două surse de profit – mita și frauda la CNAS

Mecanismul infracțional era unul sofisticat și eficient, implicând medici, asistente și pacienți dispuși să participe la fraudă pentru a obține un preț mai mic la intervențiile estetice. Modul de operare era următorul:

Atragerea pacienților: Pacienții dornici de operații estetice erau consultați inițial la o clinică privată, unde o asistentă-intermediar le sugera că pot face aceeași intervenție la spitalul de stat, dar la un preț mult mai mic (o diferență de aprox. 1000 de euro).

Mita și diagnosticul fals: Medicul chirurg le comunica pacienților "prețul" intervenției la spitalul public (între 1300 și 4000 de euro, în funcție de complexitate) și îi instruia să obțină de la medicul de familie un bilet de trimitere cu un diagnostic fals (de regulă, "deviație de sept" pentru o rinoplastie). Acest bilet era esențial pentru a justifica internarea.

Operația în spitalul public: Pacienții plăteau mita medicului (direct sau prin intermediar), iar intervenția estetică era efectuată în Spitalul de Arși, folosind resursele logistice ale statului (săli de operație, aparatură, personal, medicamente).

Decontarea frauduloasă: Pe baza documentelor medicale falsificate (foi de observație cu diagnostice nereale), spitalul solicita și obținea decontarea serviciilor medicale de la Casa de Asigurări de Sănătate, ca și cum ar fi tratat o afecțiune reală, acoperită de asigurare.

Astfel, medicii obțineau un dublu profit: mita directă de la pacient și decontarea indirectă de la stat. Pacienții, la rândul lor, deveneau infractori, fiind acuzați de dare de mită și de participație improprie la fals intelectual (pentru că i-au determinat pe medicii de familie, care acționau fără vinovăție, să emită bilete de trimitere false).

Individualizarea pedepsei: Pedeapsa ca act de echilibru

Confruntată cu un număr mare de inculpați-pacienți, prima instanță a aplicat pedepse orientate spre minim, cu suspendarea executării. La individualizarea pedepsei, judecătorii au realizat un exercițiu de echilibru, punând în balanță:

Gravitatea faptelor: S-a reținut pericolul social ridicat, generat de rezonanța publică a faptelor de corupție din sistemul sanitar, care adâncesc neîncrederea cetățenilor și deturnează fonduri publice esențiale.

Circumstanțele personale: Majoritatea inculpaților erau persoane fără antecedente penale, bine integrate social, cu studii superioare și familii, care au recunoscut faptele.

Trecerea timpului: Curtea de Apel subliniază explicit că trecerea unei perioade îndelungate (aproape 7 ani) de la comiterea faptelor până la judecata finală diminuează caracterul retributiv al pedepsei și nevoia societății de a aplica o sancțiune aspră.

În final, au fost aplicate pedepse de 1 an de închisoare pentru dare de mită și 6 luni de închisoare pentru fals, toate cu suspendarea condiționată a executării, considerându-se că acest tip de sancțiune este suficient pentru a atinge scopul educativ și preventiv, fără a impune o privare de libertate considerată excesivă în contextul dat.

Ce învățăm din speță? Lecții despre corupția "cu halat alb"

Corupția este un fenomen sistemic: Cazul nu prezintă un act izolat, ci o "rețea" bine organizată, care funcționa ca o afacere clandestină în interiorul unui spital public, ceea ce denotă o vulnerabilitate a controalelor interne.

Pacientul, din victimă în complice: Speța demontează mitul pacientului ca simplă victimă a sistemului. Aici, pacienții sunt participanți activi la actul de corupție, inițiind sau acceptând frauda pentru un beneficiu personal (un preț redus), devenind astfel ei înșiși infractori.

Frauda dublă a sistemului de sănătate: Resursele publice sunt afectate de două ori: o dată prin folosirea ilegală a logisticii spitalului de stat pentru operații private plătite "la negru", și a doua oară prin decontarea frauduloasă a unor servicii medicale fictive de la Casa de Asigurări de Sănătate.

Durata proceselor ca factor atenuant: Cazul reafirmă o tendință în justiția românească, unde durata excesivă a procedurilor judiciare, deși nu scuză fapta, devine un argument pentru aplicarea unor pedepse mai blânde.

Doctrină: Medicul ca funcționar public și falsul prin determinare

Din punct de vedere juridic, speța aduce clarificări importante:

Medicul din spitalul public este funcționar: Chiar dacă lucrează într-un domeniu considerat uneori liberal, medicul angajat într-un spital de stat este considerat funcționar public în sensul legii penale. Prin urmare, primirea unor sume de bani pentru a îndeplini un act contrar îndatoririlor de serviciu (cum ar fi efectuarea unei operații estetice nejustificate medical în timpul programului și cu resursele spitalului) întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.

Participația improprie la fals intelectual: Această noțiune juridică se aplică atunci când o persoană (instigatorul) determină o altă persoană (autorul) să comită, fără vinovăție, o faptă prevăzută de legea penală. În acest caz, pacienții (instigatori) i-au determinat pe medicii de familie (autori fără vinovăție, fiind induși în eroare) să consemneze un diagnostic fals în biletul de trimitere, act care stă la baza infracțiunii de fals intelectual. Astfel, pacienții răspund penal ca și cum ar fi comis ei înșiși falsul.