Ce învățăm din această speță?

Această speță subliniază cu fermitate pericolul major reprezentat de acțiunile comise sub influența alcoolului, în special atunci când sunt asociate cu intenții prestabilite și generează un risc public direct. Cazul este o lecție elocventă despre cum recidiva (fapta fiind comisă în perioada de supraveghere a unei eliberări condiționate) influențează în mod drastic individualizarea pedepsei, ducând la revocarea liberării condiționate și la cumularea pedepselor. De asemenea, înțelegem importanța rigurozității cu care instanțele analizează atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii, luând în considerare nu doar pagubele materiale, ci și pericolul social creat și impactul asupra comunității. Decizia judecătorească reafirmă rolul pedepsei ca instrument de reeducare și prevenție, atât generală (pentru descurajarea altor fapte), cât și specială (pentru îndreptarea atitudinii viitoare a acuzatului).

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere mai multe criterii esențiale: comiterea infracțiunii pe fondul consumului de alcool, pe timp de noapte și în spațiul public, cu daune semnificative aduse proprietății victimelor. Modul de operare, prin incendierea intenționată a unei anexe din lemn ce a pus în pericol locuințe învecinate, a demonstrat o iresponsabilitate profundă și o desconsiderare a normelor juridice. S-a constatat că fapta a avut la bază neînțelegeri preexistente cu persoanele vătămate, legate de un teren. De un interes particular este istoricul penal al inculpatei: aceasta fusese condamnată anterior, în 2009, de Tribunalul Suceava, la 16 ani închisoare pentru complicitate la omor calificat și fusese eliberată condiționat în 2020, având un rest de pedeapsă de 1160 de zile. Inculpata are studii gimnaziale, este necăsătorită, fără ocupație și are vârsta de 55 de ani. Având în vedere recidiva, pedeapsa aplicată pentru fapta de distrugere (2 ani închisoare) a fost cumulată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, rezultând o pedeapsă finală de 2 ani și 1160 de zile închisoare, ce va fi executată în regim de detenție, menținându-se măsura arestării preventive.

Doctrina

Din punct de vedere doctrinar, hotărârea subliniază funcțiile pedepsei: restabilirea ordinii de drept, reeducarea făptuitorului și prevenția. Instanța a reținut că pedeapsa nu trebuie să fie nici excesiv de severă, nici prea blândă, ci suficientă pentru a-și atinge scopul. Analiza gradului de pericol social concret al faptei a fost realizată prin prisma modului și mijloacelor de acțiune, a urmărilor produse și a eforturilor depuse pentru diminuarea consecințelor. A fost evaluată și vinovăția infractorului, atitudinea psihică și conduita sa anterioară. Un aspect central al speței îl reprezintă starea de recidivă postcondamnatorie, reglementată de art. 41 alin. 1 Cod penal. Conform art. 104 alin. 2 Cod penal, comiterea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere al liberării condiționate atrage revocarea acesteia și executarea restului de pedeapsă. Mai mult, art. 43 alin. 1 Cod penal stipulează cumularea aritmetică a pedepselor. Curtea a reafirmat aplicabilitatea acestor principii, adăugând la pedeapsa pentru distrugere restul de 1160 de zile rămase din condamnarea anterioară, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Vechiul Cod penal.