Ce învățăm din această speță?

Această speță ne subliniază importanța fundamentală a dreptului la apărare și a procesului echitabil în sistemul judiciar românesc, în concordanță cu normele europene. Decizia Curții de Apel H________ este un semnal clar că instanțele nu pot ignora solicitările de probațiune ale inculpatului, mai ales atunci când acesta contestă probele din faza de urmărire penală. Conform art. 374 alin. 7 din Codul de procedură penală, probele contestate trebuie readministrate în fața instanței, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire. De asemenea, se reconfirmă necesitatea respectării dublului grad de jurisdicție în materie penală, garantat de art. 2 paragraful 1 al Protocolului 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Cazul evidențiază o diferențiere subtilă, dar crucială, între nulitatea absolută generată de lipsa asistenței obligatorii a apărătorului și încălcarea dreptului la apărare, care, deși nu atrage automat nulitatea absolută în sensul restrictiv al legii interne, impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru garantarea unui proces echitabil. Astfel, se învață că forma fără fond și lipsa unei apărări efective subminează însăși legitimitatea actului de justiție.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, prima instanță a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod Penal. S-a avut în vedere că fapta a fost comisă pe timpul nopții, sub influența alcoolului. Pe de altă parte, instanța a notat că inculpatul și-a asumat inițial fapta (chiar dacă a susținut că nu-și amintește ulterior), nu avea antecedente penale și a avut un comportament bun în societate până la acel moment, însă era lipsit de un loc de muncă. În consecință, s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare și s-a decis suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru un termen de 3 ani, conform art. 91 Cod Penal. Inculpatul a fost obligat să respecte măsuri de supraveghere precum prezentarea la serviciul de probațiune, primirea vizitelor consilierului, anunțarea schimbării locuinței sau a locului de muncă, comunicarea informațiilor despre mijloacele de existență și, notabil, prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile la Primăria C____. Curtea de Apel, prin desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pe motive de procedură, impune o nouă analiză a probelor și, implicit, o nouă individualizare a pedepsei, în funcție de rezultatul rejudecării.

Doctrina

Decizia Curții de Apel H________ se bazează pe o interpretare riguroasă a principiilor fundamentale ale dreptului procesual penal și ale drepturilor omului. Elementele de doctrină invocate se centrează pe Art. 6 paragraful 3 lit. d din CEDO, care garantează dreptul acuzatului de a audia martorii acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții. Instanța de apel a subliniat că exercitarea efectivă a acestui drept nu poate fi îngrădită prin respingerea nejustificată a cererilor în probațiune. Mai mult, s-a făcut trimitere la Art. 2 paragraful 1 al Protocolului 7 la CEDO, care instituie dreptul la un dublu grad de jurisdicție în materie penală. Această garanție completează Art. 6 din Convenție și vizează reducerea riscului erorilor judiciare, impunând o examinare a 'declarației de vinovăție' sau a condamnării de către o instanță superioară. Doctrina juridică subliniază că acest drept trebuie să fie efectiv și accesibil, iar instanța de apel a constatat că, prin respingerea probelor solicitate de inculpat, acesta a fost lipsit practic de primul grad de jurisdicție efectiv. Astfel, s-a argumentat că nu doar o nulitate strict procedurală atrage desființarea, ci orice încălcare ce vizează esența dreptului la un proces echitabil.