O analiză a unei decizii-reper a Curții de Apel, care, după 10 ani de proceduri într-un dosar cu 16 inculpați, încetează procesul penal pentru înșelăciune și constituire de grup infracțional organizat, pe motiv de prescripție, în urma deciziilor Curții Constituționale.

Denumirea Speței Analizate

Decizia nr. RJ-59/G-4-E-7-D-9-E-2023 din 4 aprilie, pronunțată de Curtea de Apel, având ca obiect un dosar de o complexitate deosebită, soluționat în final prin încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Situația de Fapt: O Rețea de Criminalitate Organizată și Sute de Victime

Cazul, unul dintre cele mai complexe instrumentate în ultimul deceniu, a vizat un grup infracțional organizat format din 16 inculpați, acuzat că a înșelat peste 400 de persoane vătămate, majoritatea cu reședința în afara țării.

Modus Operandi: Grupul a pus la cale o schemă de fraudă la scară largă, prin care a indus în eroare sute de victime, cauzând prejudicii materiale considerabile. Inițial, faptele au fost încadrate ca fraudă informatică.

Complexitatea Dosarului: Pe parcursul a aproape 10 ani, procesul a fost marcat de dificultăți procedurale imense: citarea a sute de părți civile din străinătate, solicitări repetate de amânare pentru angajarea apărării sau pentru negocieri de împăcare, suspendarea cauzată de starea de urgență și chiar o perioadă de așteptare pentru o lămurire de la Înalta Curte de Casație și Justiție privind încadrarea juridică.

Raționamentul Instanței: Cursa Contracronometru cu Prescripția

Deși fondul cauzei era copleșitor, decizia finală a Curții de Apel s-a axat pe o problemă de drept procedural care a anulat întreaga muncă de 10 ani: prescripția răspunderii penale.

1. Reîncadrarea Juridică: Instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor din fraudă informatică (așa cum fuseseră condamnați inculpații la fond) în înșelăciune cu mijloace frauduloase. Această reîncadrare, deși importantă, a fost eclipsată de chestiunea prescripției.

2. Efectul Deciziilor Curții Constituționale – Lovitura de Grație: Acesta este punctul central al deciziei. Instanța a aplicat direct efectele a două decizii istorice ale Curții Constituționale (CCR):

Decizia nr. 297/2018 și Decizia nr. 358/2022: Aceste decizii au declarat neconstituțional articolul 155 alin. (1) din Codul penal, care reglementa întreruperea cursului prescripției.

Vidul Legislativ: CCR a statuat că, în perioada dintre prima decizie (25 iunie 2018) și intervenția legiuitorului prin OUG (30 mai 2022), în legislația română nu a existat, practic, niciun caz care să permită întreruperea cursului prescripției.

3. Aplicarea Legii Penale mai Favorabile (Principiul mitior lex): Instanța a fost obligată să aplice legea penală mai favorabilă inculpaților. Legea mai favorabilă a fost considerată exact acea perioadă de vid legislativ, în care prescripția nu putea fi întreruptă.

4. Calculul Final:

Faptele fuseseră comise cel târziu în noiembrie 2011.

Termenul general de prescripție pentru infracțiunile de înșelăciune și constituire de grup infracțional organizat era de 5 ani.

Fără posibilitatea de a întrerupe acest termen, instanța a calculat că prescripția s-a împlinit în noiembrie 2016 (plus 60 de zile pentru starea de urgență, ajungând la ianuarie 2017).

Astfel, la momentul pronunțării deciziei definitive de către Curtea de Apel, răspunderea penală era deja stinsă de aproape 5 ani. Prin urmare, instanța a fost obligată legal să dispună încetarea procesului penal.

Ce învățăm din această speță?

Deciziile CCR au efect direct și pot schimba soarta a mii de dosare. Acest caz este exemplul perfect al modului în care o decizie de neconstituționalitate poate duce la încetarea unor procese penale complexe, indiferent de probele de vinovăție.

Prescripția este o sancțiune pentru stat, nu un favor pentru infractor. Ea intervine atunci când statul, prin organele sale, nu reușește să finalizeze un proces într-un termen rezonabil, chiar dacă motivele sunt complexitatea cauzei sau vidul legislativ.

Principiul legii penale mai favorabile este fundamental. Chiar dacă legiuitorul a intervenit ulterior pentru a corecta problema, inculpații beneficiază de cea mai favorabilă formă a legii care a existat între momentul faptei și judecata definitivă.

Complexitatea unui dosar nu justifică depășirea termenului de prescripție. Deși instanța a recunoscut dificultățile enorme ale acestui dosar (sute de victime în străinătate), efectul prescripției este absolut și nu poate fi înlăturat pe motive de complexitate. Este o lecție dură despre eficiența și limitele sistemului judiciar.