Situația de Fapt

Cazul adus în atenția instanței a vizat faptele inculpatei D_______ M______ A______, care, pe parcursul anilor 2014 - iunie 2015, a determinat și înlesnit practicarea prostituției de către mai multe persoane majore de sex feminin. Această activitate ilicită s-a desfășurat atât pe teritoriul României, cât și în Germania, inculpata obținând astfel diverse sume de bani și alte foloase patrimoniale. Faptele au fost încadrate juridic ca infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal, instanța reținând atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii.

Ce învățăm din această speță?

Din această speță învățăm că sistemul judiciar român, chiar și în cazuri de infracțiuni grave precum proxenetismul, acordă o atenție deosebită individualizării pedepsei și posibilității de reintegrare socială. Faptul că inculpata nu avea antecedente penale și a recunoscut fapta în integralitate în timpul judecății, exprimându-și regretul, a cântărit semnificativ în decizia instanței de a opta pentru o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere. Această abordare subliniază importanța probațiunii și a programelor de reintegrare socială ca instrumente esențiale pentru prevenirea recidivei și pentru corectarea comportamentului. De asemenea, speța reiterează gravitatea infracțiunii de proxenetism, care aduce atingere bunelor moravuri, libertății sexuale și demnității persoanei, chiar dacă este comisă pentru câștiguri rapide și ilicite, neinteresând dacă este singura sursă de venit.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța a aplicat criteriile prevăzute de art. 74 din Noul Cod penal. S-a avut în vedere gravitatea infracțiunii – determinarea și înlesnirea prostituției pentru foloase materiale în țară și în străinătate, precum și starea de pericol ridicată creată pentru valorile sociale ocrotite (bunele moravuri, libertatea sexuală, demnitatea). Scopul urmărit a fost obținerea de câștiguri ilicite. Cu toate acestea, s-a reținut lipsa antecedentelor penale ale inculpatei și conduita sa procesuală ulterioară, prin recunoașterea și regretarea faptei. În consecință, inculpata D_______ M______ A______ a fost condamnată la 2 ani închisoare pentru proxenetism, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani. I-au fost impuse măsuri de supraveghere, incluzând prezentarea la Serviciul de Probațiune Sibiu, primirea vizitelor consilierului, anunțarea schimbării locuinței sau a deplasărilor mai lungi de 5 zile, comunicarea schimbării locului de muncă și furnizarea de informații despre mijloacele de existență. Suplimentar, i s-a impus frecventarea unui program de reintegrare socială și prestarea a 80 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, la Primăria Municipiului Sibiu sau la Biblioteca Județeană Astra Sibiu. Au fost aplicate și pedepse complementare și accesorii, incluzând interdicția de a fi aleasă în funcții publice, de a ocupa o funcție cu autoritate de stat și de a comunica cu anumiți martori. De asemenea, s-a dispus confiscarea sumelor de 1430 Euro și 2250 lei obținute din infracțiune și prelevarea de probe biologice pentru Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Doctrina

Din punct de vedere legal, infracțiunea de proxenetism este definită în art. 213 alin. 1 Cod penal, care sancționează fapta de a determina sau înlesni practicarea prostituției, ori de a trage foloase de pe urma acesteia. 'Obținerea de foloase materiale' reprezintă o modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii, neinteresând dacă activitatea de prostituție este singura sursă de venit pentru inculpat. Individualizarea pedepsei, conform art. 74 din Noul Cod penal, impune instanței să evalueze gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, luând în considerare 'împrejurările și modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului, motivul și scopul, antecedentele penale, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială'. Aplicarea suspendării sub supraveghere, reglementată de art. 91 și următoarele din Codul penal, este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor criterii stricte, precum cuantumul pedepsei (maxim 3 ani închisoare), lipsa antecedentelor penale majore și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, dar cu o supraveghere adecvată.