O decizie recentă a Curții de Apel scoate la lumină un sistem de corupție ingenios, dar profund dăunător, în inima unei instituții de învățământ superior. Cazul unui profesor universitar care a condiționat promovarea examenelor de primirea unor bonuri de carburant și alte foloase materiale a generat dezbateri juridice complexe, de la încadrarea faptei la statutul legal al cadrului didactic. Analiza acestei spețe oferă o lecție valoroasă despre vulnerabilitățile sistemului educațional și despre mecanismele justiției în combaterea corupției.

Denumirea Speței Analizate

Decizia Penală nr. 643/2019 din 24 iunie 2019 a Curții de Apel Ploiești, referitoare la judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și de inculpatul G.I.D. împotriva sentinței penale nr. 427/28.11.2018 a Tribunalului Prahova.

Individualizarea Speței: Mecanismul "Bonului de Promovare"

Cazul îl are în centru pe inculpatul G.I.D., profesor universitar la Universitatea de Petrol și Gaze, acuzat de luare de mită în formă continuată și evaziune fiscală. Situația de fapt, așa cum a fost reconstituită de instanță pe baza unui probatoriu vast, descrie un mod de operare standardizat, aplicat unui număr mare de studenți și masteranzi.

Modus Operandi:

Examinare "Fulger": Examenele scrise se desfășurau într-un interval de timp extrem de scurt, făcând practic imposibilă rezolvarea corectă și completă a subiectelor.

Corectare Individuală și Presiune Psihologică: Studenții erau chemați individual în biroul profesorului pentru "corectarea" lucrării. Aici, li se comunica, indiferent de nivelul de pregătire, că lucrarea este slabă și nu asigură nota de promovare.

Sugestia Coruptă: Inculpatul adresa întrebări aluzive ("Ce facem?") sau îi îndemna pe studenți "să procedeze la fel ca ceilalți colegi", sugerând necesitatea de a oferi ceva în schimbul promovării. "Tariful" standard era de 200 de lei.

Sistemul Bonurilor de Carburant: Pentru a masca mita, soluția impusă era achiziționarea de bonuri valorice de carburant de la o anumită stație PECO (singura din județ care comercializa astfel de bonuri), pe numele unei firme pe care inculpatul o administra. Studenților li se furnizau datele societății comerciale.

Finalizarea Tranzacției: După ce reveneau cu bonurile și facturile aferente, studenții erau primiți din nou în birou, li se permitea să corecteze răspunsurile "greșite" sub dictare și primeau o notă de promovare (adesea 9 sau 10).

Probele au inclus declarațiile a zeci de martori (studenți), documente de la stația PECO care atestau achizițiile, precum și bonuri de carburant și facturi găsite la percheziția domiciliară a inculpatului. Unele dintre aceste facturi fuseseră chiar introduse în contabilitatea firmei sale pentru a justifica cheltuieli nereale, ceea ce a dus și la acuzația de evaziune fiscală. Într-un caz izolat, un student care nu a știut de unde să cumpere bonuri i-a oferit profesorului un ceas în valoare de 300 de lei, care a fost acceptat.

Apărarea inculpatului, care a susținut că bonurile au fost lăsate în biroul său din greșeală și luate acasă din neatenție, a fost demontată de multitudinea de probe convergente.

Doctrină și Încadrare Juridică: O Singură Infracțiune sau 32?

Cazul a ridicat două probleme juridice majore, intens dezbătute de părți și analizate de instanță:

1. Unitate sau Pluralitate de Infracțiuni?

Parchetul a reținut inițial comiterea a 32 de infracțiuni distincte de luare de mită, câte una pentru fiecare student implicat. Apărarea a solicitat schimbarea încadrării într-o singură infracțiune de luare de mită, dar în formă continuată (art. 35 Cod Penal).

Instanța a admis această cerere, argumentând că sunt îndeplinite condițiile infracțiunii continuate:

Rezoluție Infracțională Unică: Inculpatul a avut un plan general, conceput încă de la organizarea examenului "fulger", de a obține foloase necuvenite de la toți studenții din acea sesiune. Nu a existat o hotărâre separată pentru fiecare student în parte.

Omogenitatea Acțiunilor: Faptele erau similare, constând în primirea aceluiași tip de foloase (bonuri de carburant), obținute în același mod, în baza aceluiași "tarif".

Identitatea Subiectului Pasiv: Valoarea socială lezată este buna desfășurare a activității în cadrul Universității de Petrol și Gaze. Prin urmare, subiectul pasiv special și imediat nu este fiecare student în parte, ci instituția de învățământ, a cărei credibilitate și integritate au fost subminate.

2. Profesorul Universitar este Funcționar Public?

O altă linie de apărare a fost că profesorul universitar nu se încadrează în noțiunea de funcționar public din sensul legii penale (art. 175 Cod Penal), ci ar trebui considerat "alt funcționar" (art. 308 Cod Penal), fapt ce ar atrage pedepse mai blânde.

Instanța a respins categoric această apărare, bazându-se pe dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) Cod Penal și pe considerentele unei decizii a ÎCCJ (nr. 8/2017). Chiar dacă decizia respectivă viza un cadru didactic din învățământul preuniversitar, raționamentul se extinde. Profesorul, prin exercitarea atribuțiilor sale de examinare și notare în cadrul unei universități de stat (persoană juridică de drept public), realizează un serviciu de interes public și se încadrează în definiția funcționarului public în sensul legii penale.

Individualizarea Pedepsei și Decizia Finală

Curtea de Apel a menținut în mare parte decizia instanței de fond. A validat schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată, dar a corectat numărul actelor materiale la 32 (față de 23 reținute inițial de fond).

Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani, 9 luni și 10 zile de închisoare, la care s-au adăugat pedepse complementare, precum interzicerea anumitor drepturi. De asemenea, s-a dispus confiscarea sumei de 8300 de lei și a ceasului primite ca mită și anularea unei facturi fiscale folosite pentru evaziune.

Ce învățăm din această speță?

Acest caz este emblematic și oferă câteva concluzii clare, cu impact atât în plan juridic, cât și social:

Corupția se adaptează: Mecanismul bonurilor de carburant pe firmă demonstrează cum corupția caută forme noi, mai greu de probat, pentru a se masca. Ingeniozitatea infracțională nu are limite, însă un probatoriu solid, bazat pe coroborarea declarațiilor cu probe materiale, poate demonta orice construcție.

Profesorul este funcționar public: Decizia reconfirmă un principiu esențial: actul de educație și evaluare într-o instituție de stat este un serviciu de interes public de maximă importanță. Cei care îl îndeplinesc au o responsabilitate sporită și răspund penal ca funcționari publici, cu toate consecințele ce decurg de aici.

Importanța curajului civic: Succesul anchetei s-a bazat pe numărul mare de studenți care au decis să vorbească și să descrie în detaliu sistemul impus de profesor. Fără colaborarea lor, faptele ar fi rămas, probabil, nepedepsite, perpetuând un climat toxic de neîncredere.

Infracțiunea continuată în cazuri de corupție: Analiza instanței privind existența unei rezoluții unice este un reper pentru cazurile viitoare de corupție în serie, arătând că atunci când există un plan general și un mod de operare standardizat, faptele multiple pot fi privite ca un tot unitar.

Vulnerabilitatea sistemului: Cazul trage un semnal de alarmă asupra presiunii la care sunt supuși studenții și asupra necesității ca universitățile să implementeze mecanisme de control și de raportare a abuzurilor care să fie cu adevărat eficiente și să protejeze avertizorii de integritate.

În final, Decizia nr. 643/2019 nu este doar povestea unui profesor corupt, ci o radiografie a modului în care justiția poate și trebuie să intervină pentru a proteja unul dintre pilonii fundamentali ai societății: educația.