Situația de Fapt

Speța analizată vizează activitatea infracțională a inculpatei C____ C______ C_____, care, pe parcursul anilor 2015, 2017 și 2019, a săvârșit în mod repetat acte de comercializare și deținere de țigarete provenite din contrabandă în piața centrală din Municipiul T____. Faptele au constat în vânzarea unor cantități variate de țigarete fără timbru de marcaj, de tip 'duty-free' (cum ar fi 'Jin Ling', 'Marble', 'Compliment'), la prețuri semnificativ inferioare celor legale. Inculpata a fost prinsă în flagrant de mai multe ori, totalizând un prejudiciu de 1237 lei adus bugetului de stat doar pentru o parte din activitate. Pe lângă infracțiunile de contrabandă, cazul a ridicat o problemă complexă legată de confiscarea unor bunuri imobile (teren și casă) aparținând unei terțe persoane, C_____ M______, mama soțului inculpatei, suspectate că ar fi fost dobândite prin interpuși din veniturile infracționale.

Ce învățăm din această speță?

Această speță complexă ne oferă lecții esențiale în dreptul penal, în special în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă și aplicabilitatea măsurii de siguranță a confiscării extinse. În primul rând, învățăm că pentru reținerea infracțiunii de contrabandă în forma prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, este suficientă cunoașterea de către făptuitor a provenienței ilicite a bunurilor, nefiind necesară o cunoaștere exactă a încadrării juridice sau a autorului faptei inițiale de contrabandă. Elementele precum prețul mult mai mic, locul neautorizat al vânzării, fuga de poliție și chiar percepția publică pot servi drept indicii solide ale acestei cunoașteri. În al doilea rând, decizia subliniază distincția crucială dintre diferite forme ale infracțiunii de contrabandă, confirmând că pragurile valorice nu sunt relevante pentru forma prevăzută de art. 270 alin. 3. Cea mai importantă învățătură provine însă din analiza confiscării extinse de la terți. Instanța subliniază că, deși legislația națională a evoluat (prin Legea 63/2012 și Legea 228/2020) pentru a transpune directivele europene privind recuperarea produselor infracțiunii de la terți, aceasta nu se poate aplica retroactiv pentru bunuri dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii 63/2012. Mai mult, instanța penală, deși poate judeca chestiuni prealabile de natură civilă (cum ar fi simularea), nu se poate investi din oficiu pentru a sancționa un act civil autentic. Pentru a afecta drepturile unei terțe persoane neimplicate direct în activitatea infracțională, sunt necesare garanții procedurale stricte, inclusiv posibilitatea acesteia de a participa, de a se apăra și de a exercita căi de atac, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene. În esență, protecția dreptului la un proces echitabil al terților primează, impunând retrimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se asigura respectarea acestor garanții.

Individualizarea Pedepsei

Cazul penal are în prim-plan pe inculpata C____ C______ C_____, judecată pentru infracțiuni de contrabandă în formă continuată și simple, săvârșite în Piața Centrală din Municipiul T____. Decizia finală în apel este pronunțată de **Curtea de Apel Cluj, care a analizat sentința inițială a Judecătoriei T____. Elementul de particularitate al speței îl reprezintă discuția amplă privind măsura de siguranță a confiscării extinse** a unor bunuri imobile – un teren de 443 mp și o casă de 189 mp, ambele situate în T____, _________________, nr. 116, jud. Cluj – aflate în proprietatea scriptică a unei terțe persoane, C_____ M______, mama soțului inculpatei. Deși sechestrul asigurator asupra acestor bunuri a fost menținut, Curtea a decis retrimiterea cazului spre rejudecare doar cu privire la măsura confiscării, pentru a asigura respectarea drepturilor procesuale ale terțului.

Doctrina

Conform doctrinei și jurisprudenței relevante, măsura de siguranță a confiscării speciale, reglementată de art. 107 și 112 Cod Penal, are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii de fapte penale. Bunurile dobândite prin săvârșirea unei fapte penale nu ar trebui să rămână în patrimoniul infractorului, pentru a nu-l tenta la noi fapte. Confiscarea specială se aplică bunurilor care sunt 'fructul conduitei ilicite', cu condiția ca o faptă prevăzută de legea penală să fi fost comisă și să nu fie justificată. O dezvoltare importantă în dreptul penal modern o constituie confiscarea extinsă, introdusă în legislația națională prin Legea nr. 63/2012 (art. 112^1 din Legea 286/2009) și ulterior consolidată prin Legea nr. 228/2020, transpunând directive europene (Decizia-cadru 2005/212/JAI și Directiva 2014/42/UE). Aceasta permite confiscarea bunurilor provenite din infracțiuni chiar și atunci când se află în patrimoniul unor terțe persoane, în anumite condiții. Spre deosebire de confiscarea specială, confiscarea extinsă atenuează sarcina probei cu privire la originea infracțională a bunurilor și impune o divizare a sarcinii probei, permițând terțului să dovedească caracterul licit al bunurilor. Un aspect crucial al doctrinei și jurisprudenței europene este respectarea dreptului la un proces echitabil al terților afectați de măsuri de confiscare. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat necesitatea ca persoanele despre care se susține că ar aparține bunurile confiscate să participe la procedură, să fie asistate de avocat, să-și exercite dreptul la apărare și să aibă acces la căi de atac efective. Aceasta asigură protecția drepturilor fundamentale ale terților de bună-credință și previne confiscarea arbitrară a bunurilor. Astfel, chiar și în cazurile în care există suspiciuni de simulare sau interpunere de persoane, instanța penală trebuie să respecte principiile procedurale civile și să garanteze drepturile terțului.