Numele speței analizate: Decizia nr. 1675/2019 din 05.12.2019 a Curții de Apel.

Situația în Fapt: O Dispută Nocturnă cu Implicații Juridice

Cazul supus analizei se axează pe un incident petrecut în noaptea de 20 aprilie 2017, în jurul orei 23:00, implicând pe inculpatul S. S. și două persoane vătămate, C. F. și B. L. Conflictul, de natură spontană, a izbucnit pe fondul unor presupuse propuneri indecente adresate concubinei inculpatului de către una dintre persoanele vătămate, precum și a unor resentimente anterioare legate de o presupusă sustragere de roți de mașină.

În timpul altercației, inculpatul S. S. a împins-o pe C. F., provocând căderea acesteia, fără a-i cauza leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale. De asemenea, el l-a lovit pe B. L., cauzându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal.

Pe lângă aceste fapte de violență, Ministerul Public a acuzat inculpatul și de violare de domiciliu, susținând că a pătruns fără drept în imobilul unde locuia concubina sa, dar și persoanele vătămate.

Procedura Judiciară la Prima Instanță: Achitare Parțială și Individualizarea Pedepsei

În faza de cameră preliminară, inculpatul nu a recunoscut faptele în integralitate, contestând acuzația de violare de domiciliu. Instanța de fond a respins cererea de judecare în procedură simplificată, având în vedere recunoașterea parțială a faptelor.

Ulterior, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: inculpatul a împins-o pe C. F. și l-a lovit pe B. L. În consecință, l-a condamnat pe inculpatul S. S. pentru două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 Cod Penal:

Pentru fapta săvârșită în dauna lui B. L. (8-9 zile de îngrijiri medicale): o pedeapsă de 1600 lei amendă penală (echivalentul a 160 zile-amendă).

Pentru fapta săvârșită în dauna lui C. F. (fără zile de îngrijiri medicale): o pedeapsă de 900 lei amendă penală (echivalentul a 90 zile-amendă).

Instanța a contopit pedepsele, aplicând pedeapsa cea mai grea (1600 lei) la care a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă (300 lei), rezultând o amendă penală finală de 1900 lei. A atras atenția inculpatului că, în caz de neexecutare, amenda se poate înlocui cu zile de închisoare.

Un aspect crucial al hotărârii primei instanțe a fost achitarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu. Instanța a considerat că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale acestei infracțiuni, argumentând că:

Inculpatul avea o relație de concubinaj cu martora N. M. A., care locuia în imobil și care cunoștea și accepta vizitele sale anterioare.

Relația era cunoscută de persoanele vătămate, inclusiv de proprietara C. F.

Nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul a pătruns "fără drept" sau "fără consimțământ" în imobil, având în vedere că martora avea dreptul de a-l primi.

Durata scurtă a conflictului nu a permis stabilirea certitudinii că inculpatul a refuzat să părăsească imobilul după o solicitare expresă.

Declarațiile persoanelor vătămate au fost considerate subiective și exagerate.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de faptul că inculpatul se afla la primul conflict cu legea penală, avea 51 de ani, copii și era angajat. De asemenea, a aplicat reducerea cu o pătrime a limitelor pedepsei amenzii, conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen., având în vedere că situația de fapt reținută de instanță (parțial recunoscută) a fost aceeași cu cea dovedită ulterior.

Ce Învățăm din Speță: Delimitarea Violenței și a Inviolabilității Domiciliului

Această decizie oferă lecții importante privind:

Individualizarea judiciară a pedepsei: Speța demonstrează modul în care instanța evaluează criterii precum gravitatea faptei (împrejurări, mod de comitere, mijloace folosite, rezultatul produs), dar și circumstanțele personale ale inculpatului (antecedente, conduită procesuală, vârstă, situație socială) pentru a alege tipul și cuantumul pedepsei. Preferința pentru amendă în locul închisorii, bazată pe aceste considerente, reflectă o abordare orientată spre reeducare și descurajare.

Importanța recunoașterii faptelor și a procedurii simplificate: Deși inculpatul nu a recunoscut integral faptele inițial, recunoașterea parțială și ulterior confirmarea situației de fapt de către probe, a permis aplicarea reducerii de pedeapsă prevăzute de art. 396 alin. 10 C.pr.pen., evidențiind beneficiile unei atitudini procesuale sincere.

Interpretarea riguroasă a elementelor constitutive ale infracțiunilor, în special violarea de domiciliu: Instanța a analizat în detaliu condițiile de tipicitate ale infracțiunii de violare de domiciliu, concentrându-se pe noțiunile de "fără drept" și "fără consimțământ". Decizia subliniază că simpla prezență a unei persoane într-un imobil, chiar și în absența proprietarului, nu constituie automat violare de domiciliu dacă există un titlu legal (chiriaș) sau un consimțământ implicit sau explicit al unei persoane îndreptățite să locuiască acolo.

Doctrina și Noțiunea de "Fără Drept" în Violare de Domiciliu

Achitarea pentru infracțiunea de violare de domiciliu este un punct central al speței și se bazează pe o interpretare riguroasă a articolului 224 Cod Penal. Instanța a făcut referire la doctrină și jurisprudență (ICCJ, Secția penală, decizia nr. 3858 din 5 decembrie 2013), care statuează că:

Incriminarea violării de domiciliu ocrotește libertatea și inviolabilitatea locului în care o persoană își trăiește viața privată, indiferent de titlul juridic de folosință al imobilului. Se ocrotește o situație de fapt, nu una de drept.

Autor al infracțiunii poate fi chiar proprietarul imobilului dacă pătrunde fără drept în partea imobilului folosită exclusiv de o altă persoană.

Prezumția lipsei consimțământului este relativă și poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă.

Condiția esențială este ca pătrunderea să se realizeze "fără drept" și "fără consimțământul" persoanei care folosește spațiul.

În cazul de față, instanța a considerat că inculpatul, prin relația sa de concubinaj cu martora care închiria o cameră în imobil, avea un consimțământ implicit sau tacit de a pătrunde. Faptul că martora îl vizitase anterior și că relația era cunoscută a consolidat această concluzie. Instanța a respins argumentul Ministerului Public conform căruia inculpatul ar fi trebuit să ia legătura cu concubina sa prin alte mijloace sau că nu ar fi avut dreptul de a rămâne în curte la cererea proprietarului, considerând aceste argumente ca restrângând nejustificat dreptul la viață privată.

Concluzie: Claritate Juridică într-un Context Social Complex

Decizia evidențiază importanța unei analize detaliate a probatoriului și a contextului real în care se desfășoară faptele, pentru a asigura o aplicare corectă a legii penale. Achitarea pentru violare de domiciliu, bazată pe o interpretare substanțială a noțiunii de "fără drept" și a consimțământului, servește drept reper pentru cazuri similare, subliniind că simpla proprietate nu conferă un drept absolut de a încălca sfera privată a altor locatari. Pe de altă parte, condamnarea pentru violențele comise, deși sancționată cu amendă, reafirmă responsabilitatea individuală pentru actele de agresiune.