Nume speță analizată: decizie-nr-337-2019-din-07-mar-2019-curtea-de-apel

Această decizie a Curții de Apel București oferă o perspectivă detaliată asupra calificării juridice și a rigorii individualizării pedepsei în cazurile ce implică infracțiuni la regimul circulației rutiere și infracțiuni contra patrimoniului, comise în concurs real. Speța subliniază importanța gravității concrete a faptelor și a circumstanțelor personale ale inculpatului în stabilirea unei sancțiuni penale juste și eficiente.

Situația în Fapt

Cazul îl vizează pe inculpatul D. S. L., care, în noaptea de 1 iunie 2018, după ce consumase băuturi alcoolice, a condus un autoturism Audi A4 sustras. Mai mult, în calitate de șofer, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare stabilirii alcoolemiei sau a prezenței unor substanțe psihoactive. Fapta de tâlhărie calificată a constat în sustragerea autoturismului prin amenințări cu un briceag și acte de violență la adresa ocupanților vehiculului, într-o stație de alimentare cu carburant, pe timp de noapte. Ulterior, a fost necesară intervenția organelor de poliție, inclusiv folosirea armamentului din dotare, pentru a-l opri pe inculpat, care a refuzat constant să coopereze. Inculpatul a recunoscut faptele în procedura simplificată.

Ce Învățăm din Speță: Concursul Real de Infracțiuni și Elemente de Gravitate

Concursul Real de Infracțiuni: Inculpatul a fost găsit vinovat de comiterea a două infracțiuni distincte, dar legate temporal și cauzal:

Tâlhărie calificată (art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. a, d și e C.pen.): Sustragerea autoturismului prin amenințări cu arma albă și violență. Elementele agravante includ comiterea pe timp de noapte, într-un loc public, prin amenințarea cu un cuțit și folosirea violenței asupra victimelor.

Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (art. 337 C.pen.): Refuzul de a coopera cu autoritățile în vederea stabilirii stării de ebrietate, având în vedere că a condus un autoturism pe drumurile publice după consumul de alcool. Curtea a reținut în mod legal concursul real de infracțiuni, cele două fapte fiind săvârșite de aceeași persoană și prin aceeași acțiune, în accepțiunea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal (aplicat prin analogie în Noul Cod Penal la art. 38 alin. 1).

Urmarea Imediată și Pericolul Social: Ambele infracțiuni au generat o stare de pericol social semnificativă. Tâlhăria a pus în pericol integritatea fizică și psihică a victimelor, în timp ce refuzul de prelevare a probelor biologice a creat un pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, punând în risc pietonii și ceilalți participanți la trafic.

Intenția Directă: Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia.

Procedura Simplificată: Deși inculpatul a optat pentru procedura simplificată de recunoaștere a învinuirii (art. 374 alin. 4 C.proc.pen.), ceea ce a dus la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, Curtea a subliniat că această procedură nu permite readministrarea probelor din faza de urmărire penală. Astfel, susținerile ulterioare ale inculpatului privind lipsa amenințărilor verbale nu au putut fi reținute, fiind contrazise de declarațiile victimelor.

Individualizarea Pedepselor: O Balanță Delicată

Individualizarea pedepsei a fost efectuată ținând cont de o serie de criterii esențiale, conform art. 74 C.pen.:

Gravitatea Faptelor: S-a accentuat gradul ridicat de pericol social al faptelor, modul și împrejurările concrete de comitere, scopul urmărit și urmările produse. S-a notat că inculpatul a acționat în timpul nopții, într-un loc public, cu violență, sub influența alcoolului, iar refuzul său de a coopera a necesitat intervenția forțată a poliției.

Circumstanțe Reale: Curtea a luat în considerare aspecte precum folosirea cuțitului, violența asupra victimelor, sustragerea unui autoturism și refuzul constant de a se supune testelor de alcoolemie, culminând cu necesitatea folosirii forței de către poliție pentru a-l opri.

Circumstanțe Personale: S-au analizat datele personale ale inculpatului: vârsta (35 de ani), studii superioare (inginer electric), statutul de divorțat cu doi copii minori în întreținere. Deși instanța de fond reținuse că nu are antecedente penale în România, s-a clarificat că avea sancțiuni pecuniare în străinătate pentru infracțiuni rutiere sub influența alcoolului. S-a reținut atitudinea de recunoaștere a faptelor și cooperarea în cursul procesului penal. Cu toate acestea, s-a subliniat că inculpatul este dependent de alcool și nu a urmat un tratament de specialitate, ceea ce indică o periculozitate ce persistă.

Lipsa Circumstanțelor Atenuante: Instanța de fond a respins reținerea circumstanței atenuante judiciare (art. 75 alin. 2 lit. b C.pen.), concluzie menținută și de Curtea de Apel, având în vedere periculozitatea ridicată a faptelor.

Aplicarea și Contopirea Pedepselor: Curtea de Apel a redus pedepsele stabilite de prima instanță: 2 ani și 6 luni închisoare pentru tâlhărie calificată și 1 an închisoare pentru refuzul de prelevare de mostre biologice. Aplicând regulile de contopire a pedepselor în concurs real (art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.), inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă finală de 2 ani și 10 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

Pedepse Complementare și Accesorii: S-au aplicat pedepse complementare și accesorii, cum ar fi interzicerea dreptului de a fi ales în funcții publice, de a ocupa funcții ce implică autoritatea de stat, de a deține și purta arme și de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. Acestea reflectă natura infracțiunilor comise și periculozitatea demonstrată.

Regimul de Executare: În ciuda absenței antecedentelor penale pe teritoriul României și a cooperării parțiale, Curtea a concluzionat că executarea în regim de detenție este necesară, nefiind îndeplinite condițiile pentru suspendarea sub supraveghere. Riscurile concrete de comitere de noi infracțiuni, legate de circumstanțele personale ale inculpatului (dependența de alcool nerezolvată), au prevalat.

Doctrina și Practica Judiciară: Fundamentele Deciziei

Decizia Curții de Apel este ancorată în principii solide de doctrină și practică judiciară:

Rolul Individualizării Pedepsei: Se subliniază că individualizarea pedepsei este o operațiune esențială prin care pedeapsa este adaptată nevoilor de apărare socială, în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii și periculozitatea infractorului, pentru a asigura funcțiile preventive și educative ale sancțiunii penale. O pedeapsă prea aspră sau prea blândă poate compromite atingerea acestor scopuri.

Aplicarea Art. 396 alin. 10 C.proc.pen.: Curtea a reafirmat că aplicarea reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul judecății simplificate nu obligă la coborârea pedepsei sub minimul special, ci la individualizarea acesteia între limitele reduse.

Înțelesul Antecedentelor Penale în Context Internațional: Un aspect important a fost clarificarea faptului că sancțiunile penale aplicate în străinătate (în cazul de față, conducere sub influența alcoolului) nu pot fi avute în vedere ca antecedente penale pe teritoriul României decât dacă a fost parcursă procedura de recunoaștere a hotărârilor penale străine. Acest detaliu a influențat semnificativ evaluarea profilului de risc al inculpatului.

Necesitatea Măsurilor Preventive: Curtea a reținut necesitatea măsurii arestului preventiv și a menținut-o pe parcursul judecății, argumentând că gravitatea infracțiunii și starea de pericol pentru ordinea publică o justificau, în special având în vedere lipsa de garanții că inculpatul nu ar săvârși noi infracțiuni în libertate.

Concluzie:

Cazul decizie-nr-337-2019-din-07-mar-2019-curtea-de-apel este un studiu de caz complex care ilustrează modul în care instanțele judecătorești române aplică legislația penală în situații de concurs real de infracțiuni, cu accent pe tâlhărie calificată și infracțiuni rutiere grave. Decizia demonstrează o analiză riguroasă a circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, a principiilor de individualizare a pedepsei și a relevanței antecedențelor penale, chiar și cele din străinătate. Pedeapsa finală, executată în regim de detenție, subliniază angajamentul sistemului judiciar de a sancționa ferm faptele cu un grad ridicat de pericol social și de a asigura atât prevenirea generală, cât și cea specială.