Situația de Fapt

La Biroul Notarial Individual F_____ F_________-D____ din Baia Mare, un act de vânzare-cumpărare a unui apartament din Seini a declanșat un complex proces penal. În miezul problemei stă dubla vânzare și declarațiile neconforme adevărului. Inculpații U________ E___ și U________ M_____ au declarat în fals, la data de 20.06.2017, că dețin apartamentul și că nu au încheiat anterior niciun alt contract de vânzare, deși exista un înscris sub semnătură privată din 1999 cu același obiect, încheiat cu o altă persoană. Pe de altă parte, inculpata M_______ P______ a susținut în mod fals că ar fi achitat integral, în numerar, suma de 36.000 lei înainte de semnarea actului autentic, solicitând înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară, ca bun propriu. Această acțiune a generat un litigiu complex, cu acuzații de fals în declarații, situație ce a dus la o analiză amănunțită a realității juridice și a intențiilor părților.

Ce învățăm din această speță?

Această speță ne oferă o perspectivă crucială asupra rigorilor legii în privința veridicității declarațiilor oficiale și a consecințelor nerespectării acestora. În primul rând, subliniază importanța absolută a adevărului în actele juridice, mai ales cele autentificate notarial, care stau la baza circuitului civil. Orice abatere poate avea consecințe penale grave, cum este infracțiunea de fals în declarații. Un punct esențial de învățat este diferențierea clară operată de instanța de apel între infracțiunea penală și un simplu delict civil. Cazul inculpatei M_______ P______ demonstrează că nu orice declarație inexactă atrage automat răspunderea penală. Analiza Curții de Apel a scos în evidență necesitatea unei intenții frauduloase clare și a unui obiect material al infracțiunii – adică o afirmație falsă menită să producă efecte juridice ilicite. Faptul că prețul vechi (ROL) a fost actualizat la lei noi, chiar dacă nu a fost explicit dovedit cu expertize economice, a fost considerat un calcul matematic simplu și o chestiune notorie, neconstituind o declarație falsă. Aceasta arată că interpretarea legii penale trebuie să fie strictă și să țină cont de contextul factual și de intenția reală a părților. În plus, speța evidențiază rolul crucial al instanței de apel în corectarea erorilor primei instanțe și în asigurarea unei justiții echitabile. Decizia de achitare a inculpatei M_______ P______ subliniază că, în lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii (în special latura obiectivă și subiectivă), o faptă, deși ar putea genera consecințe civile, nu intră sub incidența legii penale. Este o lecție despre necesitatea unei analize juridice aprofundate, dincolo de aparențe, pentru a distinge între o eventuală vătămare a intereselor civile și săvârșirea unei infracțiuni.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța a aplicat principiile generale prevăzute de art. 74 Cod penal. Au fost luate în considerare limitele de pedeapsă pentru fals în declarații (între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă). Criteriile specifice aplicate au inclus: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare având același obiect ca un înscris sub semnătură privată anterior, ceea ce a dus la lipsirea de conținut a masei succesorale a defunctului M_______ V_____); starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită (încrederea publică); conduita inculpaților după săvârșirea faptei și pe parcursul procesului penal; lipsa antecedentelor penale a tuturor inculpaților; și vârsta acestora. Instanța a apreciat că, având în vedere aceste elemente, scopul preventiv și educativ al legii poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu amenda penală. Astfel, inculpații U________ E___, U________ M_____ și M_______ P______ au fost condamnați la o amendă penală în cuantum de 1300 de lei fiecare, reprezentând 130 de zile-amendă înmulțite cu 10 lei/zi-amendă. Instanța a atras atenția inculpaților asupra obligației de a depune dovada plății amenzii în termen de 3 luni și a subliniat consecințele neplății, conform art. 63 și 64 Cod penal (înlocuirea amenzii cu închisoarea sau cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității). Un aspect esențial al soluției instanței, în temeiul art. 25 alin. 3 C.pr.pen., a fost desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 749 a notarului public F_____ F_________-D____, din 20.06.2017. Această măsură demonstrează consecința directă a falsului declarat asupra valabilității actului juridic, restabilind legalitatea situației.

Doctrina

În lumina doctrinei de specialitate, infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 326 C.pen., reprezintă o faptă penală complexă, care aduce atingere încrederii publice în veridicitatea declarațiilor date în fața autorităților. Din conținutul normei de incriminare, rezultă că înscrisul care consemnează declarația necorespunzătoare adevărului devine, în mod firesc, un înscris oficial fals, un fals intelectual derivat. Efectele juridice produse de o astfel de declarație sunt rezultatul unei alterări a adevărului. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de a face o declarație necorespunzătoare adevărului în fața unui funcționar public sau a unei unități în care acesta își desfășoară activitatea. Doctrina subliniază două cerințe esențiale: 1) declarația falsă trebuie să fie de natură a produce consecințe juridice conform legii sau împrejurărilor; 2) declarația să nu fie supusă unei reglementări speciale privind veridicitatea ei. Urmarea imediată este producerea unei stări de pericol pentru încrederea publică, iar raportul de cauzalitate rezultă direct din materialitatea faptei. Cât privește latura subiectivă, forma de vinovăție este intenția directă. Aceasta înseamnă că făptuitorul, prin acțiunea sa de declarare necorespunzătoare a adevărului, urmărește producerea unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul. Intenția este elementul central care diferențiază falsul în declarații de simple erori sau inexactități. În speța analizată, instanța de apel a aplicat aceste principii doctrinare cu discernământ, în special în cazul inculpatei M_______ P______. Aici, s-a argumentat că fapta nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii. S-a constatat că afirmațiile legate de plata prețului nu erau mincinoase, ci reprezentau o actualizare a unei sume plătite anterior (din ROL în RON), iar intenția nu a fost de a obține bunul în mod fraudulos, ci de a finaliza demersurile începute încă din 2011. Astfel, chiar dacă ar fi existat o vătămare a intereselor succesorale, aceasta ar fi fost de natură civilă, nu penală, lipsind latura penală a faptei. Această interpretare subliniază că aplicarea riguroasă a doctrinei este esențială pentru a asigura o încadrare juridică corectă și a evita extinderea nejustificată a sferei dreptului penal.