Situația de Fapt

Un incident grav de conducere sub influența alcoolului, soldat cu pagube materiale și o alcoolemie extrem de ridicată, de 3,10 g‰ la prima probă (02:10) și 2,90 g‰ la a doua (03:10), a adus în atenția instanței cazul unui inculpat recidivist. Fapta a avut loc în noaptea de 19/20.11.2021, când inculpatul a condus autoturismul Opel pe drumurile publice, provocând un accident rutier prin acroșarea bordurii. Aspectul agravant este că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, inculpatul fiind eliberat condiționat dintr-o pedeapsă anterioară de 7 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiuni grave, inclusiv la regimul rutier. Comportamentul său ulterior incidentului, marcat de agresivitate verbală, refuzul testării alcoolscopice și chiar o tentativă de fugă, a subliniat lipsa de conștientizare a gravității faptei.

Ce învățăm din această speță?

Această speță complexă ne oferă multiple învățăminte esențiale. În primul rând, subliniază pericolul imens al conducerii sub influența alcoolului, în special la alcoolemii atât de mari, care afectează profund capacitatea de discernământ și reflexele șoferului. Chiar și în absența unor vătămări corporale, pericolul social al unei astfel de fapte este real și imediat. În al doilea rând, cazul evidențiază rigorile aplicate de instanțe în situațiile de recidivă, demonstrând că un trecut infracțional încărcat conduce la o reacție fermă din partea justiției. Atitudinea sfidătoare a inculpatului față de normele de circulație și lipsa de remorse au fost considerate un factor agravant. În cele din urmă, reținem importanța pe care o acordă instanțele individualizării pedepsei, analizând atât circumstanțele obiective ale faptei, cât și pe cele subiective ale inculpatului, inclusiv capacitatea sa de reintegrare socială și acceptarea responsabilității. Cazul servește drept un avertisment clar pentru toți participanții la trafic și un semnal al angajamentului justiției pentru siguranța publică.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța a aplicat criteriile generale prevăzute de Art. 74 Cod Penal, precum și prevederile Art. 43 alin. (5) Cod Penal, referitoare la recidiva postexecutorie. S-a reținut gravitatea sporită a infracțiunii, dată de alcoolemia extrem de ridicată (3,10 g‰), care a creat un pericol concret pentru siguranța rutieră. Deși o infracțiune de pericol și nu de rezultat, comportamentul iresponsabil al inculpatului, manifestat prin pierderea controlului autoturismului și acroșarea bordurii, a fost considerat inacceptabil. Instanța a subliniat că inculpatul, fiind recidivist și cu un istoric penal semnificativ (inclusiv infracțiuni la regimul rutier), nu a internalizat valorile prosociale. Chiar și cu circumstanțe personale favorabile (căsătorit, copil minor, sprijin familial), instanța a considerat că este necesară o pedeapsă cu închisoarea orientată spre mediu, pentru a asigura scopurile punitive, preventive și de reeducare. A fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 3 ani, justificată de nivelul alcoolemiei și de necesitatea prevenirii unor fapte mai grave. Măsura arestării la domiciliu a fost menținută, iar cheltuielile judiciare au fost puse în sarcina inculpatului, excluzând salariile personalului judiciar.

Doctrina

Doctrina și practica judiciară subliniază constant că una dintre cele mai importante cauze de producere a accidentelor rutiere este consumul de băuturi alcoolice. Studiile științifice demonstrează că alcoolul diminuează reflexele, puterea de concentrare, atenția și poate altera raționamentul. Infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului este considerată o infracțiune de pericol (abstract), nu de rezultat. Aceasta înseamnă că simpla acțiune de a conduce sub influența alcoolului generează o stare de pericol pentru securitatea circulației, indiferent dacă s-au produs sau nu urmări concrete (vătămări sau pagube). Pericolul este inseparabil legat de materialitatea faptei. Comportamentele de acest gen, care ignoră pericolul social, necesită o intervenție fermă din partea autorității judecătorești pentru a sancționa și preîntâmpina fenomenul infracțional. Aplicarea pedepselor complementare și accesorii este un instrument esențial pentru o individualizare cât mai aplicată a sancțiunii de drept penal, contribuind la funcțiile punitivă, preventivă și de reeducare a pedepsei.