Situația de Fapt

La data de 07 martie 2021, în jurul orei 21:20, inculpatul ### ######-###### a condus un autoturism marca Volkswagen pe drumurile publice din #### ########, jud. ########-Năsăud. În timpul deplasării, a pierdut controlul vehiculului și a intrat în coliziune cu un copac situat pe scuarul ce delimitează sensurile de mers. Testele ulterioare au relevat o îmbibație alcoolică de 2,27 g‰ alcool pur în sânge, mult peste limita legală de 0,80 g/l. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are în sânge o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal. Acesta, deși fără antecedente penale, înregistrase anterior 13 abateri contravenționale rutiere.

Ce învățăm din această speță?

Această speță subliniază gravitatea extremă a conducerii sub influența alcoolului, în special la o alcoolemie de peste 2 g‰, și consecințele juridice severe pe care le poate atrage. Înțelegem că siguranța traficului rutier este o valoare socială esențială, ocrotită penalmente, iar infracțiunile de pericol, chiar și fără victime umane, sunt tratate cu seriozitate. Cazul demonstrează complexitatea individualizării pedepsei: pe de o parte, se iau în considerare factori favorabili (recunoașterea faptei, regretul, colaborarea cu organele judiciare, integrarea socială), iar pe de altă parte, se accentuează pericolul generat de fapta în sine și istoricul contravențional. Instanța a refuzat amânarea aplicării pedepsei, considerând că o astfel de clemență ar crea un sentiment de impunitate, contrar scopului preventiv și educativ al sancțiunii penale. Este o lecție despre echilibrul fragil între compasiunea față de soarta individuală a inculpatului (cu impact profesional) și necesitatea de a proteja societatea de riscuri majore.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere mai multe criterii. S-a constatat că inculpatul, un economist de 44 de ani, cu studii superioare și bine integrat social, a recunoscut și regretat fapta, colaborând cu organele judiciare. Acesta nu avea antecedente penale, însă istoricul său rutier includea 13 abateri contravenționale. Deși inițial a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani (orientare spre minimul special redus cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 C.proc.pen.), Curtea de Apel a respins apelul inculpatului prin care solicita amânarea aplicării pedepsei (art. 83 C.pen.). Instanțele au considerat că gravitatea faptei (alcoolomie ridicată, producerea unui accident) și periculozitatea potențială primează. Pedepsele accesorii și complementare, respectiv interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o durată de 1 an, au fost menținute, subliniind că dreptul de a conduce nu este absolut și că responsabilitatea personală este primordială, mai ales în cazul persoanelor educate care ar trebui să conștientizeze riscurile. Situația profesională precară invocată de inculpat nu a fost considerată un motiv suficient pentru o clemență excesivă, fiind deja avută în vedere prin stabilirea pedepsei la minimul special și prin modalitatea de executare a acesteia (suspendarea sub supraveghere).

Doctrina

Din punct de vedere doctrinar, cazul a suscitat dezbateri privind rolul și scopul sancțiunii penale. Apărarea a susținut că, în cazul persoanelor cu studii superioare și o bună integrare socială, cu locuri de muncă 'vulnerabile' la o condamnare penală, rolul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins printr-o sancțiune mai blândă, eventual prin simpla stabilire a pedepsei fără aplicarea efectivă, așa cum prevede art. 83 C.pen. Argumentul central a fost că aceste persoane percep mult mai ușor rostul unei sancțiuni și, prin urmare, nu ar trebui 'distruse' profesional. Apărarea a subliniat, de asemenea, că alcoolemia, chiar dacă ridicată, nu ar trebui să fie unicul criteriu de pedepsire, ci că reeducarea și reintegrarea ar trebui să prevaleze. Instanța, în schimb, a adoptat o viziune care prioritizează funcția de prevenție generală și exemplaritate a pedepsei. S-a reiterat principiul că 'lipsa antecedentelor penale și integrarea unei persoane în societate constituie o stare de normalitate pentru orice cetățean al acestei țări'. Curtea a subliniat că factorii favorabili au fost deja luați în considerare la stabilirea pedepsei la minimul special și la acordarea suspendării sub supraveghere. S-a insistat că 'faptul că nu au rezultat urmări mai grave ale conduitei inculpatului este o chestiune independentă de voința acestuia, iar doar printr-o șansă nu a rezultat vătămarea/uciderea unor participanți la trafic', justificând astfel aplicarea unei pedepse proporționale cu gradul ridicat de pericol social al faptei. Această hotărâre reconfirmă importanța echilibrului între aspectele personale ale inculpatului și necesitatea stringentă de a descuraja faptele grave care pun în pericol siguranța publică.