Situația de Fapt

Decizia nr. 66/2022 a Curții de Apel, pronunțată la data de 27 ianuarie 2022, aduce în prim-plan un caz deosebit de relevant în materia dreptului penal, vizând infracțiunea de purtare abuzivă. Inculpatul D.D.-G. a fost acuzat și găsit vinovat de comiterea a patru infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzute de art. 296 alin. 2 cu referire la art. 193 alin. 1 din Codul Penal, fapte comise în stare de concurs real, conform art. 38 alin. 1 din Codul Penal. Gravitatea faptelor a fost accentuată de calitatea victimelor, printre care și minori, inclusiv o minoră în vârstă de 9 ani. Inițial, prima instanță aplicase un regim sancționator considerat de Curtea de Apel ca fiind prea blând, ceea ce a dus la o reevaluare a cazului și la o nouă individualizare a pedepsei.

Ce învățăm din această speță?

Această speță ne oferă lecții esențiale despre aplicarea legii penale și despre rolul justiției în societate. În primul rând, subliniază importanța fundamentală a protejării demnității umane, o valoare ocrotită prin incriminarea faptelor de purtare abuzivă. Orice atingere adusă acesteia, mai ales din partea unui funcționar public, trebuie sancționată cu fermitate. În al doilea rând, decizia evidențiază necesitatea unei individualizări judiciare riguroase a pedepselor. Pedepsele aplicate trebuie să reflecte nu doar fapta în sine, ci și gradul de pericol social, modul concret de comitere și impactul asupra victimelor. O pedeapsă prea blândă poate compromite scopul preventiv și retributiv al legii. În cele din urmă, cazul reiterează rolul crucial al instanțelor superioare, precum Curtea de Apel, în asigurarea unei aplicări unitare și echitabile a legii, prin corectarea deciziilor care nu reflectă pe deplin gravitatea faptelor sau suferințele victimelor.

Individualizarea Pedepsei

Individualizarea pedepsei a reprezentat un punct central al acestei spețe. Instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod Penal: împrejurările și modul de comitere, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului, motivul și scopul infracțiunii, antecedentele penale, conduita post-faptă și pe parcursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. De asemenea, s-a beneficiat de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime (în cazul închisorii) sau o pătrime (în cazul amenzii) ca urmare a recunoașterii învinuirii. Instanța de fond a reținut atitudinea sinceră a inculpatului, pericolul social scăzut al faptei și aprecierile pozitive din partea conducerii unităților școlare, precum și încercarea de mediere cu victimele, despăgubind parțial unele dintre ele. Cu toate acestea, Curtea de Apel a constatat că regimul sancționator aplicat de prima instanță a fost 'prea blând', având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor și impactul asupra demnității persoanelor vătămate și a prestigiului instituției. În consecință, Curtea a desființat parțial sentința penală apelată și a dispus condamnarea inculpatului la patru pedepse de câte 3 luni închisoare, contopite într-o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani. Suplimentar, Curtea a majorat daunele morale acordate părții civile B.B.-G. de la un cuantum nespecificat anterior la 20.000 lei și cheltuielile de judecată de la 1000 lei la 2000 lei, reflectând o reevaluare a prejudiciului suferit și a costurilor procesului.

Doctrina

Decizia aduce în discuție și aspecte fundamentale ale doctrinei dreptului penal, în special cea referitoare la 'dauna morală' sau 'prejudiciul moral'. Acesta este definit ca orice atingere adusă prerogativelor personalității umane, manifestată prin suferințe fizice sau morale (frică, rușine, tristețe, neliniște, umilință). Stabilirea existenței și cuantificării unui astfel de prejudiciu impune luarea în considerare a particularităților individuale ale persoanei prejudiciate, a caracterului și importanței valorilor nepatrimoniale lezate, a situației personale a victimei (mediu social, educație, cultură, moralitate, personalitate, psihologie), a circumstanțelor săvârșirii faptei și a statutului social. Curtea a subliniat că, fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi fundamentale (precum cele din sfera art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Constituției naționale), prejudiciul trebuie apreciat în mod rezonabil și echitabil, reflectând prejudiciul real și efectiv produs. Scopul daunelor morale este de a oferi victimelor o compensație pentru traumele psihice, ajutându-le să depășească evenimentul nefericit, iar la stabilirea cuantumului se ține cont de nivelul general de trai și condițiile socio-economice existente la momentul acordării.