Situația de Fapt

Cazul a avut în centru un inculpat, G____ N________ M____, acuzat de complicitate la înșelăciune privind asigurările. Faptele s-au desfășurat la începutul lunii februarie 2015, când, în urma unei întâlniri cu P____ E_____ și M_____ M______, autoturismul acestora a fost declarat dispărut dintr-o stație RATB din București. Inculpatul G____ N________ M____ a oferit declarații inițial confuze și ulterior contradictorii organelor de urmărire penală, neputând preciza cu exactitate marca sau tipul autoturismului, deși a presupus inițial că ar fi fost un VW Golf 7, bazându-se pe cunoștințe anterioare despre P____ E_____'s vehicul. După sesizarea instanței, inculpații și-au recunoscut în totalitate faptele, prevalându-se de procedura simplificată de judecată.

Ce învățăm din această speță?

Această speță subliniază o distincție fundamentală în dreptul penal: cea dintre infracțiunile de pericol și infracțiunile de rezultat. Instanța a reținut că infracțiunea de înșelăciune privind asigurările este o infracțiune de pericol, consumată prin simpla acțiune de distrugere, degradare, ascundere sau înstrăinare a bunului asigurat, în scopul obținerii sumei asigurate, chiar dacă paguba materială nu s-a produs efectiv. Astfel, ascunderea autoturismului și declararea sa ca fiind furat, cu intenția de a obține despăgubirea, este suficientă pentru consumarea infracțiunii. De asemenea, cazul evidențiază gravitatea complicității și a mărturiei mincinoase, acte care, în această speță, au fost considerate ca făcând parte dintr-un mod de operare organizat și coordonat în vederea facilitării infracțiunii scop (înșelăciunea privind asigurările).

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, subliniind caracterul organizat și coordonat al faptelor. S-au analizat și aspecte personale ale inculpatului G____ N________ M____: vârsta de 29 de ani, stare civilă (căsătorit, un copil minor), studii superioare, profesia de administrator și director general, loc de muncă stabil și lipsa antecedentelor penale. Pe baza acestor criterii, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru complicitate la înșelăciune privind asigurările, pedeapsă rezultată din aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 C.p.p. (reducere a limitelor de pedeapsă ca urmare a recunoașterii faptelor).

Doctrina

Criticile aduse soluției de fond de către apărare au vizat încadrarea juridică, solicitându-se schimbarea din complicitate la înșelăciune în complicitate la tentativă de înșelăciune. Curtea de Apel a respins însă apelul, menținând soluția primei instanțe. Hotărârea instanței superioare a confirmat că infracțiunea de înșelăciune privind asigurările este o infracțiune de pericol, nu de rezultat. Această distincție este crucială: "folosirea de către legiuitor a sintagmei 'în scopul' califică infracțiunea ca fiind una de pericol și nu de rezultat, astfel că nu este necesar pentru existența infracțiunii să se fi produs o pagubă în dauna societății de asigurare, fiind suficientă ascunderea autoturismului asigurat și declararea ca fiind furat în scopul obținerii primei de asigurare pentru ca infracțiunea să se fi consumat." Prin urmare, doctrina și practica judiciară confirmă că pentru infracțiunile de pericol, urmarea imediată nu este un rezultat concret, ci o stare de periclitare a valorilor sociale ocrotite, făcând inexistentă noțiunea de tentativă în cazul în care scopul ilicit este deja stabilit.