Ce învățăm din această speță?

Această speță complexă, ce implică mai mulți inculpați, inclusiv un minor, în săvârșirea infracțiunilor de șantaj, ne oferă o perspectivă profundă asupra modului în care justiția penală română abordează infracțiunile comise în grup și cu implicarea minorilor. Înțelegem cum sunt aplicate circumstanțele agravante, cum se realizează individualizarea pedepsei în cazul minorilor, optându-se pentru măsuri educative în locul pedepselor privative de libertate, și care este importanța aprecierii probelor în lumina principiului aflării adevărului. Cazul subliniază, de asemenea, momentul consumării infracțiunii de șantaj.

Individualizarea Pedepsei

La stabilirea și individualizarea măsurii educative aplicate inculpatei C_______ M____ M________, instanța a avut în vedere un criteriu esențial: faptul că la data săvârșirii infracțiunii era minoră (născută la 1 aprilie 1999). Această circumstanță a impus aplicarea prevederilor speciale din Codul Penal referitoare la minorii infractori. Instanța de fond a analizat criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod Penal, precum gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, importanța valorilor sociale afectate, urmările produse și datele personale ale inculpatei. Un rol important în decizie l-a avut Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Suceava. Acesta a indicat că, în cazul inculpatei, se poate vorbi despre un comportament acceptat social dacă își menține interesul pentru școală și un comportament licit. În consecință, în loc de o pedeapsă cu închisoarea, instanța de fond a aplicat inculpatei C_______ M____ M________ măsura educativă a supravegherii pe o durată de 2 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj. Această măsură a fost aplicată în conformitate cu art. 114 alin. 1, art. 115 alin. 1 pct. 1 lit. b și art. 118 din Codul Penal, impunându-i-se și obligația de a se prezenta la Serviciul de Probațiune la datele fixate. Această decizie reflectă principiul reeducării și reintegrării sociale a minorilor, prioritar în dreptul penal român.

Doctrina

Partea de doctrină din speță aduce în discuție două aspecte fundamentale ale procesului penal: aprecierea probelor și momentul consumării infracțiunii de șantaj. În ceea ce privește probele, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 103 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea acestora se face prin coroborare, în scopul aflării adevărului. Practica judiciară, citată în speță (CSJ, ÎCCJ, CA București), stipulează că nu se poate crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale părților. Instanța are libertatea de a constata că doar anumite declarații contradictorii exprimă adevărul. De asemenea, simpla retractare a unor declarații nu poate anula valoarea probatorie a declarațiilor retractate, mai ales când acestea sunt susținute de alte probe din dosar. Retractarea trebuie să fie argumentată și explicată, demonstrând o schimbare reală de circumstanțe sau de percepție. Acest principiu este vital pentru combaterea tacticii de a modifica declarațiile în timpul procesului pentru a influența decizia instanței. Referitor la infracțiunea de șantaj, doctrina și legislația (art. 207 alin. 1, 3 Cod penal) incriminează constrângerea unei persoane în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial. Aspectul crucial subliniat este că infracțiunea se consumă în momentul exercitării constrângerii în vederea scopului patrimonial, fără a interesa dacă banii sau bunul au fost efectiv remise. Aceasta înseamnă că tentativa de șantaj nu există ca infracțiune distinctă; momentul exercitării presiunii, cu scopul specific, este suficient pentru a considera infracțiunea săvârșită.