Ce învățăm din această speță?

Această speță complexă ne oferă o perspectivă crucială asupra impactului deciziilor Curții Constituționale a României (CCR), precum Decizia nr. 297/2018, asupra aplicării legii penale în timp. În lipsa unor reglementări legislative clare privind întreruperea cursului prescripției, justiția penală se confruntă cu un vid legislativ care poate duce la încetarea proceselor penale, chiar și în cazul unor fapte grave sau al inculpaților cu antecedente penale consistente. Se subliniază importanța principiului `mitior lex` (legea penală mai favorabilă), care impune aplicarea celei mai blânde reglementări, chiar și retroactiv, în cazul modificărilor legislative sau al deciziilor CCR care influențează normele de drept substanțial. Cazul demonstrează, de asemenea, consecințele unei proceduri judiciare îndelungate, care poate conduce la împlinirea termenului de prescripție, chiar și în condițiile în care faptele sunt recunoscute și prejudiciul reparat. Astfel, înțelegem necesitatea urgentă a unui cadru legislativ penal predictibil și coerent, capabil să asigure atât respectarea drepturilor fundamentale, cât și sancționarea eficientă a infracțiunilor.

Individualizarea Pedepsei

Inculpatul, ####### ###### #########, a fost autorul faptei de tulburare a ordinii și liniștii publice (art. 371 C. pen.) săvârșite în noaptea de 07/08.10.2017. Acțiunea sa, desfășurată sub influența băuturilor alcoolice, a implicat agresiuni asupra persoanelor și distrugeri materiale la adresa a două autovehicule. În ciuda acestor fapte, elemente de individualizare includ poziția sinceră a inculpatului și repararea bănească a daunelor, concomitent cu retragerea plângerilor de către cele trei victime inițiale pentru infracțiunile de loviri sau alte violențe, respectiv distrugere. Un aspect definitoriu al cazului este bogata sa antecedență penală, caracterizată prin multiple condamnări anterioare, inclusiv stări de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie (referire la SP nr. 131/23.01.2014 a Judecătoriei ####-###### și SP nr. 287/5.08.2015 a Judecătoriei #####). Cu toate acestea, instanța a notat că a executat o pedeapsă mai mare decât cea la care fusese condamnat. Din perspectiva procedurală, trecerea a 5 ani de la data faptei (07.10.2017) până la data împlinirii termenului de prescripție (07.10.2022), anterior soluționării definitive a apelului, a reprezentat factorul decisiv în soluția de încetare a procesului penal.

Doctrina

Din punct de vedere doctrinal și al aplicării legii, speța este un exemplu elocvent al intervenției principiului `mitior lex` în contextul unor decizii de neconstituționalitate. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 371 Cod penal. Elementele de agravare sunt reprezentate de stările de recidivă, atât postcondamnatorie (art. 41 alin. 1 C. pen. raportat la art. 43 alin. 1 C. pen.), cât și postexecutorie (art. 41 alin. 1 C. pen. raportat la art. 43 alin. 5 C. pen.), stabilite în raport cu condamnări anterioare din 2014 și 2015. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal și de art. 375-396 alin. 10 C.pr.pen. Elementul central al analizei Curții de Apel a fost însă instituția prescripției răspunderii penale. Potrivit art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal, termenul general de prescripție aplicabil, pentru o pedeapsă prevăzută de lege de la 3 luni la 2 ani închisoare (specifică infracțiunii de tulburare a ordinii publice), este de 5 ani. Acest termen a început să curgă de la data săvârșirii faptei (07.10.2017), conform art. 154 alin. 2 Cod penal. Controversa esențială apare în contextul Deciziei CCR nr. 297/2018, prin care sintagma „prin orice act de procedură” din cuprinsul art. 155 alin. 1 Cod penal a fost declarată neconstituțională. Această decizie a anulat singura soluție normativă privind întreruperea termenului de prescripție, generând un vid legislativ. Curtea Constituțională, prin considerentele Deciziei ulterioare nr. ######## (par. 68), a reafirmat că nu a impus o listă exhaustivă a actelor întreruptive, lăsând această competență legiuitorului. Întrucât la nivelul dreptului substanțial nu au mai existat norme care să identifice actele cu efect întreruptiv de prescripție de la data intrării în vigoare a Noului Cod penal și până la împlinirea termenului general de prescripție, Curtea de Apel a aplicat Decizia ICCJ nr. ##/2022. Aceasta statuează că normele privind întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal substanțial, supuse principiului activității legii penale, cu excepția dispozițiilor mai favorabile (principiul `mitior lex`, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României și art. 5 Cod penal). În consecință, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă situației juridice a inculpatului este Codul penal în vigoare ulterior publicării Deciziei CCR nr. 297/2018 (25.06.2018), care nu prevedea cauze de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Prin urmare, termenul de 5 ani s-a împlinit la 07.10.2022, anterior soluționării definitive a cauzei, impunând încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen.