Cazul care șochează România: Neglijența medicală transformă un tratament într-o tragedie pe viață – Decizia Curții de Apel
Situația de Fapt
Prezenta speță aduce în prim-plan cazul tragic al minorei M____ D____ A______, care, în urma unei fracturi de femur suferite în 2007, a ajuns sub îngrijirea medicului C______ C_________. Tratamentul ortopedic aplicat, o tracțiune-extensie continuă, a fost urmat de apariția unui sindrom de compartiment și a unei tromboflebite profunde. Instanța de fond a constatat că medicul inculpat a dat dovadă de o omisiune culpabilă în supravegherea evoluției medicale a pacientei și în diagnosticarea la timp a complicațiilor, în ciuda semnelor clare, precum ischemiile cutanate. Această neglijență a avut consecințe devastatoare: 150-180 de zile de îngrijiri medicale, infirmitate fizică permanentă și sluțire (cicatrici circulare, aspect morfofuncțional alterat și o diferență de lungime a piciorului, generând un complex psihologic puternic pentru minoră). Inculpatul a fost condamnat pentru vătămare corporală din culpă, cu o pedeapsă de 4 luni de închisoare cu suspendare, și a fost obligat, în solidar cu spitalul (în calitate de comitent), la plata unor daune materiale (8183 lei) și morale semnificative (100.000 euro).
Ce învățăm din această speță?
Această hotărâre judecătorească subliniază cu fermitate că profesia medicală implică o obligație de diligență exacerbată, în special în fața unor complicații previzibile. Dincolo de aspectul juridic, speța este o lecție dură despre importanța vitală a vigilenței medicului și a respectării protocoalelor medicale. În cazul apariției unui sindrom de compartiment, o intervenție rapidă, în interval de ore, este crucială pentru a preveni leziunile ireversibile. De asemenea, se evidențiază rolul esențial al comunicării adecvate cu familia pacientului, mai ales când este vorba de un minor, precum și responsabilitatea solidară a medicului și a instituției medicale în caz de malpraxis. Cazul reconfirmă că daunele morale nu sunt doar o compensare financiară, ci o recunoaștere a suferinței profunde și a impactului pe termen lung asupra calității vieții victimei, incluzând nu doar aspectele fizice, ci și cele psihologice și sociale.
Ai o problemă juridică similară?
Către pagina principală