Denumirea speței analizate: Decizia penală nr. rj-de-35646-d-2-2023 din 13 aprilie 2023.

Situația în fapt și Individualizarea Pedepsei

Decizia judecătorească analizată aduce în prim-plan complexitatea încadrării juridice a faptelor penale, în special în contextul unor altercații violente. Inculpatul ##### ####### ###### a fost inițial judecat pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe (art. 193 alin. 2 Cod penal) și amenințare (art. 206 Cod penal). Faptele s-au petrecut în data de 7 martie 2019, la societatea de dezmembrări auto deținută de inculpat. Acesta a lovit-o în mod repetat pe persoana vătămată ##### ### #### cu pumnii în zona feței, provocându-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Un aspect notabil al deciziei primei instanțe a fost achitarea inculpatului pentru infracțiunea de amenințare. Instanța a considerat că afirmația inculpatului ("dacă-l prinde îl omoară"), făcută într-un context tensionat, cu injurii reciproce, nu îndeplinea caracterul serios necesar pentru a produce o stare de temere victimei, și, prin urmare, fapta nu era prevăzută de legea penală.

La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, instanța a avut în vedere mai multe criterii. S-a subliniat contextul unui conflict spontan, amplificat de un martor, și urmările relativ minore ale faptei (4-5 zile de îngrijiri medicale). De asemenea, s-a reținut că inculpatul este o persoană adaptată social și fără antecedente penale, deși a recunoscut fapta doar parțial și nuanțat. În final, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu amendă de 3000 lei.

Ce învățăm din speță: Nuanțele "Amenințării" și Importanța "Purtării Abuzive"

Această speță oferă o lecție esențială despre delimitarea infracțiunii de amenințare și despre relevanța calității făptuitorului în contextul infracțiunilor contra integrității corporale.

Inițial, prima instanță a considerat că amenințarea nu a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare simplă, dată fiind "neseriozitatea" contextului. Însă, decizia Curții de Apel aduce o corecție fundamentală prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din lovire și amenințare, în purtare abuzivă, în modalitatea lovirii sau altor violențe, și purtare abuzivă, în modalitatea amenințării (ambele prevăzute de art. 296 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 193 alin. 2 C.pen. și respectiv art. 206 alin. 1 C.pen.).

Această schimbare crucială a fost determinată de faptul că inculpatul, în momentul comiterii faptelor, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind administrator/asociat/reprezentant legal și angajat al societății de dezmembrări auto. Acest aspect, confirmat de probe (inclusiv contractul individual de muncă al inculpatului și declarațiile martorilor), i-a conferit inculpatului calitatea specială de subiect activ al infracțiunii de purtare abuzivă.

Doctrină și Interpretare

Doctrina și argumentația persoanei vătămate, care a solicitat schimbarea încadrării juridice, au pus accent pe faptul că amenințarea, chiar și într-un context de altercație verbală, își păstrează caracterul serios dacă vizează moartea și este de natură să creeze temere. Acest argument a fost validat de Curtea de Apel, care a considerat eronată soluția primei instanțe de achitare pentru amenințare.

Mai mult, esența recursului promovat de Ministerul Public a fost tocmai reevaluarea soluției de achitare. Prin schimbarea încadrării juridice în purtare abuzivă, s-a recunoscut că faptele inculpatului sunt mai grave decât o simplă lovire și amenințare, deoarece au fost comise de o persoană care avea o anumită autoritate sau se afla într-o poziție care implica exercitarea unei funcții sau activități. Infracțiunea de purtare abuzivă absoarbe infracțiunile de loviri sau alte violențe și amenințare atunci când sunt săvârșite de o persoană cu o anumită calitate, în exercițiul funcției sale.

Elementele probatorii au fost analizate în detaliu, inclusiv:

Declarațiile constante ale persoanei vătămate și ale martorei logodnice a acestuia, care s-au coroborat și au descris atât actele de lovire, cât și amenințările cu moartea.

Certificatul medico-legal, care a confirmat leziunile și modul de producere a acestora.

Testul poligraf al inculpatului, ale cărui răspunsuri la întrebările relevante au indicat un comportament simulat, sugerând nesinceritate.

Testul poligraf al martorei, care a confirmat sinceritatea declarațiilor sale.

Neconcordanțele din declarațiile altor martori, care nu s-au coroborat cu celelalte probe și chiar au prezentat contradicții interne.

Toate aceste elemente au condus la concluzia că faptele inculpatului întrunesc pe deplin elementele constitutive ale infracțiunilor de purtare abuzivă, în ambele modalități – cea a amenințării și cea a lovirii sau altor violențe.

Concluzii

Decizia Curții de Apel subliniază câteva principii cheie ale dreptului penal:

Importanța încadrării juridice corecte: Calitatea specială a făptuitorului poate schimba radical încadrarea unei fapte, transformând o infracțiune "simplă" într-una cu o gravitate sporită, chiar dacă actele materiale par similare. În acest caz, calitatea de administrator/angajat al societății a transformat o agresiune într-un caz de purtare abuzivă.

Caracterul serios al amenințării: Chiar și în contextul unei altercații, o amenințare cu moartea este considerată gravă și de natură să creeze temere, mai ales dacă este însoțită de acte de violență anterioare.

Rolul probelor în stabilirea adevărului: Analiza detaliată a probelor, inclusiv testele poligraf și coroborarea declarațiilor, este esențială pentru o decizie justă și temeinică. Sinceritatea declarațiilor martorilor și ale părților este evaluată prin prisma tuturor elementelor din dosar.

Acest caz servește drept un memento puternic al faptului că justiția penală nu se limitează doar la fapta în sine, ci ia în considerare și contextul în care aceasta a fost săvârșită și calitatea persoanelor implicate.