Decizia nr. 165/2021 a Curții de Apel Brașov, pronunțată la 9 martie 2021, aduce în discuție o altă fațetă a infracțiunii de delapidare (art. 295 NCP), concentrându-se pe calitatea de administrator de fapt și pe interpretarea noțiunii de prejudiciu. Acest caz subliniază că nu doar paguba materială este relevantă, ci și afectarea încrederii și a bunului mers al unei societăți.

Ce învățăm din această speță?

Această hotărâre judecătorească oferă câteva învățăminte esențiale. În primul rând, clarifică faptul că calitatea de administrator de fapt atrage aceleași responsabilități penale ca și cea de administrator de drept în cazul delapidării. Indiferent de formalitățile juridice, persoana care exercită controlul real asupra bunurilor unei societăți este ținută să respecte patrimoniul acesteia.

În al doilea rând, speța evidențiază o interpretare modernă a urmării imediate a infracțiunii de delapidare, conform doctrinei. Nu este strict necesară dovedirea unei pagube materiale concrete pentru ca infracțiunea să fie considerată consumată. Simplul fapt că bunul a fost scos din patrimoniul societății și că aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a-l folosi sau de a-l avea, generează o "pagubă morală" prin afectarea relațiilor de serviciu și a încrederii, aspect fundamental pentru bunul mers al oricărei organizații. Aceasta transformă delapidarea într-o infracțiune de pericol, unde potențialul prejudiciu este la fel de important ca și prejudiciul efectiv.

În cele din urmă, cazul demonstrează că lipsa recunoașterii faptei de către inculpat poate influența individualizarea pedepsei, chiar și în prezența unor circumstanțe personale favorabile (lipsa antecedentelor penale, vechimea faptei). Atitudinea procesuală a inculpatului rămâne un criteriu important în evaluarea riscului de recidivă și a gradului de periculozitate socială.

Individualizarea pedepsei: Dincolo de prejudiciul material

Denumirea speței analizate: Decizia nr. 165/2021 din 09-mar-2021, Curtea de Apel Brașov, delapidarea (art. 295 NCP).

Situația în fapt a arătat că A______ A_____ A_____, în calitate de administrator de fapt al unei societăți, a vândut la data de 22.07.2014 un autoturism marca Renault Kangoo, însușindu-și suma de 4960 lei obținută în urma vânzării. Această faptă a fost încadrată ca delapidare, prevăzută de art. 295 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 308 Cod penal.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal. A fost reținută înstrăinarea ilegală a autoturismului și folosirea sumei de bani în interes personal.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a notat că acesta avea 40 de ani, era divorțat și cu studii superioare. De asemenea, nu figura cu antecedente penale, fapta fiind considerată un eveniment izolat. Un aspect important subliniat a fost faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, apreciind că a fost o operațiune legală de înstrăinare a autoturismului societății, cu privire la care dorea cesionarea părților sociale. A fost menționat și timpul scurs de la săvârșirea infracțiunii, de aproximativ 6 ani.

Deși sentința inițială nu a specificat o pedeapsă principală aplicată (probabil a fost o pedeapsă cu suspendare sau amenda penală), hotărârea Curții de Apel s-a concentrat pe omisiunea aplicării pedepselor accesorii.

Doctrina: Infracțiunea de pericol și paguba morală

Un element cheie în înțelegerea acestei spețe este contribuția doctrinei juridice. S-a reiterat ideea că urmarea imediată a infracțiunii de delapidare constă în scoaterea bunului din patrimoniul subiectului pasiv și lipsirea acestuia de posibilitatea de a se folosi de el. Important este că, în forma sa actuală, delapidarea este considerată o infracțiune de pericol. Acest lucru înseamnă că producerea unei pagube materiale nu este esențială pentru existența infracțiunii.

Chiar dacă nu se dovedește o pagubă materială directă, se produce o „pagubă morală” prin afectarea relațiilor de serviciu și a încrederii. Această interpretare modernă extinde sfera de aplicabilitate a delapidării, punând accentul pe violarea datoriei de fidelitate și administrare corectă, indiferent de valoarea monetară imediată a prejudiciului.

Hotărârea instanței: Accent pe pedepsele accesorii

Curtea de Apel Brașov a admis apelul Parchetului, desființând sentința penală a Judecătoriei Brașov în ceea ce privește omisiunea aplicării pedepselor accesorii.

Rejudecând în aceste limite, instanța a decis, în temeiul art. 65 Cod penal, să aplice inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal. Aceste drepturi includ, de regulă, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Această pedeapsă accesorie se execută doar în cazul executării pedepsei principale.

Curtea a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.

Această decizie reconfirmă angajamentul sistemului judiciar de a sancționa abuzurile de poziție, chiar și în absența unor prejudicii materiale masive, punând accent pe integritatea relațiilor de serviciu și pe responsabilitatea celor care administrează bunurile altora.