O contabilă ingenioasă, considerată „artizanul” unei rețele, creează un circuit comercial complet fictiv. Folosind firme „fantomă” care nu funcționează la sediile declarate și facturi emise „din birou”, se construiește un castel de cărți de joc contabil. Scopul final: solicitarea unor rambursări ilegale de TVA de la bugetul de stat, prin simularea unor livrări de haine și încălțăminte către o firmă din Ungaria. Atunci când autoritățile fiscale încep verificările, întregul eșafodaj se prăbușește, dezvăluind o fraudă elaborată.

Cazul, complex și plin de ramificații, aduce în discuție una dintre cele mai delicate probleme din dreptul penal al afacerilor: unde se termină participația penală ocazională și de unde începe un grup infracțional organizat? Răspunsul oferit de instanțe în acest dosar este o lecție esențială despre rigoarea cu care trebuie probate elementele ce definesc crima organizată.

Denumirea speței analizate

Decizia penală nr. 1140/2020 din 12 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel, având ca obiect soluționarea unui dosar complex privind săvârșirea infracțiunilor de tentativă la obținerea de rambursări ilegale de TVA, evaziune fiscală și acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat.

Situația de fapt și mecanismul fraudei

În cursul anului 2009, mai mulți inculpați, coordonați în fapt de contabila G.G.G., au pus la punct un mecanism de fraudare a bugetului de stat. Schema se baza pe următorii pași:

Furnizori „fantomă”: Două societăți din București, care în realitate nu funcționau, nu depuneau declarații fiscale și aveau administratori de negăsit, emiteau facturi fictive pentru livrări masive de îmbrăcăminte și încălțăminte.

Circuit de refacturare: Mărfurile erau refacturate succesiv printr-o rețea de firme-tampon, controlate direct sau indirect de inculpați, pentru a crea în mod artificial TVA deductibilă.

Livrări intracomunitare fictive: În final, mărfurile ajungeau scriptic la patru societăți care, la rândul lor, simulau livrări intracomunitare (scutite de TVA) către o firmă din Ungaria.

Scopul final: Prin acest circuit, societățile finale acumulau o cantitate uriașă de TVA deductibilă (din achizițiile fictive), fără a avea TVA de colectat (deoarece vânzările erau scutite). Diferența era apoi solicitată ca rambursare de la bugetul de stat.

Întreaga schemă a fost demascată de ANAF în urma controalelor încrucișate, care au relevat că operațiunile erau complet fictive, facturile fiind create cu același tip de caractere, pe același calculator, din biroul contabilei G.G.G.

Soluția Curții și Doctrina Relevantă: De ce nu a fost reținut grupul infracțional organizat?

Deși inițial inculpații au fost trimiși în judecată și pentru constituirea unui grup infracțional organizat, instanța a decis achitarea pentru această infracțiune, oferind o argumentație detaliată, de mare relevanță doctrinară.

Instanța a considerat că, pentru existența unui grup infracțional organizat (art. 367 Cod penal), nu este suficientă simpla colaborare între mai multe persoane. Trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții stricte, care nu au fost probate în cauză:

Lipsa unei structuri și a unor roluri predeterminate: Deși inculpata G.G.G. era „placa turnantă”, instanța a reținut că nu a existat un lider care să coordoneze activitatea, iar rolurile celorlalți nu erau clar definite într-o ierarhie. Contribuția lor a fost considerată ocazională și conjuncturală.

Lipsa stabilității și a continuității: Grupul infracțional presupune o anumită statornicie în timp, o planificare pe termen lung. În speță, colaborarea a fost punctuală, pentru atingerea unui scop imediat, fără a se dovedi un plan prestabilit și o disciplină internă.

Conștiința apartenenței la grup: Membrii trebuie să știe că fac parte dintr-o structură ierarhizată. Probele nu au demonstrat că inculpații ar fi avut conștiința că acționează în cadrul unei asocieri constituite, ci mai degrabă ca participanți la o infracțiune comună.

Curtea a concluzionat că faptele reprezintă o participație penală clasică (coautorat, complicitate), dar nu întrunesc elementele de tipicitate ale crimei organizate. Orice îndoială în acest sens trebuie interpretată în favoarea inculpatului (in dubio pro reo).

Individualizarea pedepsei

La stabilirea pedepselor, instanța a ținut cont de legea penală mai favorabilă (Codul penal din 1969) și de o serie de criterii:

Gradul de pericol social: Ridicat, dat de modul elaborat de operare și de sumele mari vizate.

Contribuția individuală: Pedeapsa cea mai aspră a primit-o inculpata G.G.G., considerată „artizanul întregii activități infracționale”.

Condamnările anterioare: Inculpații cu un cazier bogat au primit pedepse cu executare în regim de detenție, instanța revocând suspendările anterioare și contopind pedepsele, ceea ce a dus la o pedeapsă finală de 7 ani de închisoare în cazul inculpatei principale.

Atitudinea procesuală: Unul dintre inculpați, fără antecedente penale și cu o atitudine respectuoasă față de instanță, a beneficiat de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, considerându-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă.

Ce învățăm din această speță?

Dovada crimei organizate necesită rigoare: Acuzarea de constituire a unui grup infracțional organizat nu se poate baza pe simple supoziții. Parchetul trebuie să probeze, dincolo de orice dubiu, existența unei structuri, a unei ierarhii și a unor roluri prestabilite, altfel fapta va fi încadrată ca o simplă participație penală.

Rolul de „creier” al operațiunii atrage o răspundere agravată: Justiția identifică și sancționează mai dur persoana care planifică și coordonează o fraudă, chiar dacă nu deține formal o funcție de lider.

Evaziunea fiscală de tip „carusel” rămâne o amenințare majoră: Speța ilustrează un model clasic de fraudă TVA, demonstrând complexitatea acestor scheme și eforturile necesare din partea autorităților pentru a le combate.

Istoricul penal este decisiv: Cazul arată dramatic cum condamnările anterioare pot transforma o pedeapsă cu suspendare într-una cu executare de mulți ani, prin mecanismul revocării și contopirii. O conduită legală anterioară poate, în schimb, să încline balanța spre o pedeapsă neprivativă de libertate.