Ce învățăm din această speță?

Această decizie subliniază mai multe aspecte cruciale ale dreptului penal românesc. În primul rând, ilustrează complexitatea infracțiunii de trafic de influență, evidențiind că simpla pretindere sau primire a banilor/foloaselor, chiar și fără o influență reală asupra funcționarului, este suficientă pentru consumarea faptei. Un punct important este diferența de regim juridic între darea de mită și traficul de influență în ceea ce privește confiscarea sumelor: în cazul traficului de influență, banii sunt confiscați (indiferent dacă denunțarea a avut loc), deoarece persoana care dă banii este considerată de rea-credință. De asemenea, se remarcă aplicarea procedurii simplificate a judecății în caz de recunoaștere a faptelor și incidența cauzei de nepedepsire pentru cumpărare de influență în cazul denunțării. Nu în ultimul rând, speța demonstrează importanța calificării corecte a faptei în funcție de calitatea subiectului activ și de elementele constitutive ale infracțiunii, conducând la schimbarea încadrării juridice atunci când cerințele legii speciale nu sunt îndeplinite.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de criteriile legale, cumulative și obligatorii prevăzute de art. 72 Cod Penal, dar și de modalitatea de acțiune a inculpatului, care a încercat să creeze impresia unei influențe reale. Deși inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată (art. 320/1 alin. 7 C.p.p.) și a avut o atitudine de recunoaștere a faptelor, ceea ce a condus la reducerea limitelor de pedeapsă, instanța a considerat necesară executarea pedepsei în regim de detenție. Această decizie a fost motivată de pericolul social ridicat al faptelor și de rolul preventiv al pedepsei, atât ca mijloc de reeducare, cât și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Perioada arestării preventive a fost dedusă din pedeapsa aplicată și starea de arest a fost menținută. Un aspect esențial al individualizării a fost și confiscarea sumelor de bani primite (5000 lei și 1000 euro, plus valoarea mielului), instanța argumentând că, în cazul traficului de influență, sumele se confiscă întotdeauna, nefiind aplicabile dispozițiile de restituire valabile pentru darea de mită, prevăzute de art. 255 alin. 5 C.p.

Doctrina

Doctrina și jurisprudența în materia traficului de influență (prevăzut de art. 257 Cod Penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000) subliniază că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de traficare a influenței. Aceasta se poate realiza prin pretinderea sau primirea de bani ori alte foloase, ori prin acceptarea de promisiuni sau daruri – direct sau indirect – în vederea determinării unui funcționar să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Infracțiunea se consumă în momentul în care făptuitorul, care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau funcționar, pretinde sau primește foloase. Pentru consumarea infracțiunii nu are relevanță dacă a avut loc sau nu intervenția efectivă pe lângă funcționar ori dacă acesta a exercitat sau nu actul determinat. Un aspect doctrinal crucial ilustrat în speță este importanța calității subiectului activ: în cazul în care inculpatul nu întrunește calitatea specială cerută de Legea nr. 78/2000 (cum ar fi cea de funcționar public), fapta poate fi reîncadrată juridic strict pe dispozițiile Codului Penal, fără aplicarea legii speciale. De asemenea, concursul de infracțiuni (art. 33 lit. a Cod penal) a fost reținut, deoarece rezoluția infracțională a fost distinctă pentru cele două fapte de trafic de influență săvârșite.