O decizie a Curții de Apel din 2020 aduce în lumină un caz de corupție la nivel local, demonstrând cum o funcție de conducere într-o entitate privată, precum o societate cooperativă, poate fi transformată într-un instrument de răzbunare personală și de obținere a unor foloase necuvenite. Speța este relevantă nu doar prin faptele de șantaj emoțional și abuz de putere, ci mai ales prin dezbaterea juridică complexă privind calitatea de "funcționar public" în sensul legii penale, extinsă și la liderii din sectorul privat.

Denumirea speței analizate

Decizia nr. 1207 din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel, referitoare la un dosar de luare de mită în care a fost condamnată președinta unei societăți cooperative meșteșugărești.

Situația de fapt: Răzbunare și mită sub masca taxei de succes a avocatului

Inculpata A____ A______, președintă a Cooperativei "Arta Meșteșugarilor" din Slatina, a fost acuzată că, după ce a fost revocată și apoi reinstalată în funcție în urma unui proces, a încercat să se răzbune pe angajații pe care îi considera responsabili de problemele sale.

Conform instanței, în aprilie 2015, inculpata a pretins de la un grup de angajați (printre care un consilier juridic, un casier și o cosmeticiană) suma de 4400 de euro. Această sumă reprezenta, chipurile, "taxa de succes" pe care trebuia să o plătească avocatului care o ajutase să câștige procesul de reintegrare în funcție. În realitate, era o condiție directă pentru a le păstra locurile de muncă. Inculpata le-a promis angajaților vizați că, dacă vor plăti suma, nu le va mai desface contractele de muncă, folosind expresii precum "cu mâna pe inimă vă spun că vă pup, dacă achitați taxa respectivă".

În fața refuzului angajaților de a plăti, inculpata și-a folosit puterea în cadrul Consiliului de Administrație pentru a le desființa posturile. A făcut acest lucru în mod repetat și abuziv, chiar și după ce instanțele de judecată dispuneau reintegrarea în muncă a celor concediați, demonstrând o atitudine de sfidare a legii și a hotărârilor judecătorești.

Individualizarea pedepsei: Condamnare cu suspendare și principiul Non Bis In Idem

Prima instanță a condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă de 1 an și 4 luni de închisoare, dispunând suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de 3 ani. La stabilirea pedepsei, judecătorii au cântărit mai mulți factori:

Circumstanțe atenuante: Inculpata nu avea antecedente penale, era căsătorită, avea doi copii minori și studii superioare.

Circumstanțe agravante: A fost luată în considerare gravitatea faptei, scopul vindicativ (răzbunarea), conduita abuzivă (concedierea repetată a angajaților) și atitudinea de negare totală a vinovăției în ciuda probelor.

În apel, au fost formulate critici din ambele părți. Un aspect procedural deosebit de important invocat de apărare a fost încălcarea principiului non bis in idem (nimeni nu poate fi judecat de două ori pentru aceeași faptă). S-a arătat că pentru aceleași fapte a existat un alt dosar penal la un alt parchet, care fusese soluționat cu neînceperea urmăririi penale. Această apărare subliniază importanța verificării existenței unei autorități de lucru judecat înainte de a porni o nouă acțiune penală.

Ce învățăm din speță? Lecții despre abuz și limitele puterii

Corupția nu are loc doar în instituțiile publice: Legea penală pedepsește luarea de mită și faptele asimilate acesteia indiferent dacă autorul este un ministru sau președintele unei cooperative. Ceea ce contează este existența unei funcții care conferă putere de decizie asupra altor persoane.

Abuzul de putere pentru răzbunare personală este corupție: Folosirea funcției de conducere pentru a regla conturi personale și pentru a obține avantaje financiare necuvenite este o formă clară de corupție, chiar dacă suma pretinsă este mascată sub un pretext aparent legitim (ex: onorariu de avocat).

Suspendarea pedepsei ca act de echilibru: O pedeapsă cu suspendare nu înseamnă impunitate. În cazul persoanelor fără antecedente penale și bine integrate social, instanța poate considera că scopul pedepsei (reeducarea) poate fi atins fără privare de libertate, dar sub condiția respectării unor măsuri stricte de supraveghere.

Non bis in idem – un principiu fundamental: Speța reamintește că dreptul la un proces echitabil interzice acuzarea și judecarea repetată pentru aceeași faptă. Verificarea acestui aspect este o obligație esențială a organelor judiciare.

Doctrină: Cine este "funcționar" în sensul legii penale?

Elementul central de doctrină al acestei spețe este definirea subiectului activ al infracțiunii de luare de mită. Deși în mod tradițional asociem corupția cu "funcționarii publici" din administrație, legea penală română are o viziune mult mai largă, extinsă prin art. 308 din Codul Penal și prin Legea nr. 78/2000 privind prevenirea faptelor de corupție.

Asimilarea funcționarului: Legea asimilează funcționarului public orice persoană care "exercită, permanent ori temporar, (...) o însărcinare de orice natură (...) în cadrul oricărei persoane juridice".

Condiția cheie: Puterea de decizie: Criteriul decisiv, așa cum a reținut și instanța, este participarea la luarea deciziilor sau capacitatea de a le influența.

Aplicarea în speță: Inculpata, în calitate de președintă a cooperativei, avea atribuții clare în acest sens. Statutul cooperativei și Legea nr. 1/2005 îi confereau rolul de președinte al consiliului de administrație și, mai mult, votul său era decisiv în caz de balotaj. Puterea sa de a propune desființarea unor posturi și de a influența votul consiliului a fost suficientă pentru a o încadra în categoria subiecților calificați ai infracțiunii de luare de mită.

Decizia consolidează astfel ideea că integritatea și răspunderea penală pentru abuz nu sunt limitate la sfera publică, ci se aplică oricărei persoane care deține o funcție de putere asupra altora, indiferent de forma de organizare a entității pe care o conduce.