Situația de Fapt

Cazul adus în atenția Curții de Apel, prin Decizia nr. 868/2019, vizează infracțiunea de folosire, în orice mod, de informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii de foloase necuvenite, săvârșită de inculpatul B_____ S____, la data faptei comisar șef al Comisariatului Județean Hunedoara al Gărzii de Mediu. Situația de fapt relevă că, la data de 24.02.2014, Instituția Prefectului Județului Hunedoara a sesizat Garda de Mediu cu privire la deversări ilegale de dejecții de către o societate. B_____ S____, având acces la informații confidențiale datorită funcției, a informat-o pe martora S____ A____ M____, administrator al societății vizate, despre plângerea depusă și controlul iminent (programat pentru 27.02.2014, ulterior amânat). Scopul divulgării acestor informații era evitarea sancțiunilor pentru societate, fiind convenite chiar măsuri precum antedatarea unui contract cu o altă societate autorizată. Aceste acțiuni au fost confirmate prin convorbiri telefonice și întâlniri directe, demonstrând o implicare activă a inculpatului în sustragerea de la răspundere a societății, prin abuz de funcție și divulgarea unor informații strict confidențiale.

Ce învățăm din această speță?

Din acest caz complex, învățăm lecții esențiale despre individualizarea pedepsei și principiul echității în dreptul penal. Se subliniază că sancțiunea penală trebuie să fie echitabilă, nu doar legală, capabilă să restabilească echitatea socială, să reeduce infractorul și să prevină noi infracțiuni. Gravitatea faptei comise de un funcționar public, cum ar fi un comisar șef al Gărzii de Mediu, este accentuată: accesul la informații confidențiale în virtutea funcției implică o responsabilitate sporită. Lipsa antecedentelor penale, deși un criteriu legal, nu poate fi considerată un 'merit' care să justifice o pedeapsă la minimul special, ci o conformare firească la standardele impuse de o asemenea funcție. Tocmai calitatea specială a inculpatului ar fi trebuit să atragă o rigoare mai mare din partea instanței, dat fiind rolul său de a veghea la respectarea legislației de mediu. O pedeapsă orientată spre minimul special este justificată doar când pericolul social al faptei sau făptuitorului este redus, situație care nu se regăsește în speța de față, dată fiind poziția și acțiunile inculpatului.

Individualizarea Pedepsei

Individualizarea pedepsei a reprezentat un punct central de discuție în acest caz. Tribunalul Hunedoara a condamnat inițial inculpatul B_____ S____ la 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani, și la o pedeapsă complementară de interzicere a unor drepturi. De asemenea, i s-a impus prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pentru 60 de zile. La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, natura sa de 'infracțiune de pericol' și faptul că inculpatul nu avea antecedente penale. Cu toate acestea, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a declarat apel, solicitând agravarea tratamentului sancționator prin majorarea pedepsei principale și a termenului de supraveghere la durata maximă. Motivul principal al apelului a fost argumentul că pedeapsa aplicată de prima instanță, orientată spre minimul special, nu era aptă să reeduce inculpatul și să prevină comiterea de noi infracțiuni, raportat la pericolul social concret al faptei și la calitatea specială a inculpatului, care ar fi trebuit să demonstreze o conduită ireproșabilă în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Doctrina

În contextul acestei spețe, doctrina penală, alături de jurisprudența Curții Constituționale, a adus clarificări importante. Se reține că, în cazul nulității relative în procesul penal (art. 282 C.pr.pen.), vătămarea rezultă din încălcarea normelor care afectează drepturile procesuale ale persoanei. Dovedirea acestei vătămări prin nerespectarea competenței de către organele de urmărire penală este dificilă, transformându-se într-o 'probatio diabolica', ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil. Această perspectivă subliniază importanța normelor de competență, care în codurile anterioare atrăgeau nulitatea absolută, vătămarea fiind prezumată. Mai mult, speța face trimitere la **Decizia nr. 91/28.02.2018 a Curții Constituționale**, prin care sintagma 'aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români' din art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 (privind securitatea națională) a fost declarată neconstituțională. Curtea a stabilit că amenințările la adresa securității naționale nu se limitează exclusiv la infracțiunile prevăzute în titlul X din Codul Penal, dar a criticat lipsa de claritate și previzibilitate a sintagmei menționate, considerând-o o încălcare a dreptului la viață privată.