O decizie a Curții de Apel din 2021 aduce în prim-plan un caz grav de corupție în rândul forțelor de ordine, demonstrând cum doi polițiști, dintre care unul cu funcție de conducere, au pretins și primit mită pentru a compromite o anchetă penală. Speța nu numai că expune vulnerabilitățile sistemului la corupția internă, dar servește și ca o analiză detaliată a apărărilor formulate de inculpați și a modului ferm în care instanțele judecătorești tratează astfel de derapaje, considerate un atac direct la încrederea publică în instituțiile statului.

Denumirea speței analizate

Decizia nr. 111 din 11 februarie 2021 a Curții de Apel, referitoare la un dosar de luare de mită în care au fost condamnați doi polițiști din cadrul Poliției Sectorului 3 București.

Situația de fapt: Mita pentru mușamalizarea unui dosar de furt

În noiembrie 2014, doi lucrători de poliție, A_______ A_____ A_______, la acea dată Șef al Serviciului de Investigații Criminale al Poliției Sectorului 3 și conducătorul unui grup de lucru, și B____ B______, agent de poliție în același serviciu, au fost acuzați că au pretins și primit sume de bani de la doi suspecți, cercetați pentru infracțiuni de furt calificat.

Conform instanței, inculpatul A_______ A_____ A_______ a pretins 1500 de euro și a primit efectiv 700 de euro, în timp ce inculpatul B____ B______ a pretins 3000 de euro și a primit 2000 de euro. Scopul mitei era clar: în schimbul banilor, polițiștii trebuiau să își folosească atribuțiile de serviciu pentru a "împiedica, îngreuna ori limita tragerea la răspundere penală" a celor doi infractori. Practic, cei care trebuiau să strângă probe împotriva suspecților au acceptat bani pentru a le sabota propriile investigații.

Individualizarea pedepsei: Condamnări aspre și un val de contestații în apel

Prima instanță, Tribunalul București, a aplicat pedepse severe, considerând gravitatea faptelor, calitatea de polițiști a inculpaților și impactul negativ asupra încrederii publice. Ambii inculpați au fost condamnați la câte 5 ani de închisoare cu executare pentru luare de mită.

În apel, inculpații au formulat o serie de critici ample, încercând să desființeze hotărârea de condamnare:

Critici procedurale și de fond: Unul dintre inculpați a acuzat judecătorul de la fond de plagiat, susținând că motivarea sentinței a copiat în proporție de 85% rechizitoriul. Ambii au invocat insuficiența probelor, contradicții în declarațiile martorilor-denunțători (cu privire la sume, date, locuri), lipsa de imparțialitate a judecătorului și faptul că instanța nu a indicat clar ce îndatoriri de serviciu ar fi încălcat.

Solicitarea unui tratament blând: Unul dintre apelanți, recunoscând în subsidiar fapta, a solicitat o pedeapsă de până la 3 ani cu suspendarea executării, invocând lipsa antecedentelor penale și valoarea relativ mică a mitei primite (700 de euro).

Cereri de probe noi: Apărarea a solicitat masiv administrarea de noi probe în apel: reaudierea martorilor, confruntări între aceștia și audierea unor noi martori (colegi polițiști, membri de familie etc.), într-o încercare de a răsturna situația de fapt reținută de prima instanță.

Curtea de Apel a respins însă toate apelurile ca nefondate. Instanța a demontat punctual fiecare critică, arătând că:

Atribuțiile de serviciu erau clare: Deși polițiștii nu puteau dispune o soluție finală în dosar (acesta fiind atributul procurorului), ei aveau control asupra administrării probelor și puteau influența decisiv ancheta, de exemplu prin ascunderea unor probe cheie (o înregistrare video). Această capacitate de influență se încadrează perfect în sfera îndatoririlor de serviciu.

Probele erau concludente: Instanța a considerat că probatoriul administrat a fost suficient pentru a forma o convingere dincolo de orice dubiu rezonabil, iar contradicțiile invocate de apărare nu erau esențiale.

Pedeapsa este justificată: Curtea a menținut pedepsele de 5 ani, considerându-le juste. A subliniat că minimul special prevăzut de lege pentru fapta lor, cu aplicarea agravantei, era de 4 ani închisoare. Acest prag face legal imposibilă suspendarea executării pedepsei. Gravitatea a fost amplificată de calitatea lor de polițiști, care, în loc să apere legea, au exploatat informații din dosare pentru a obține câștiguri ilicite, trădând încrederea publică și eforturile colegilor lor.

Ce învățăm din speță? Lecții despre corupția în uniformă

Toleranță zero pentru corupția în rândul forțelor de ordine: Cazul demonstrează că justiția tratează cu maximă severitate faptele de corupție comise de cei care au datoria de a aplica legea. Calitatea de polițist nu este o circumstanță atenuantă, ci una agravantă.

Luarea de mită, o infracțiune de pericol: Pentru condamnare, nu este necesar ca scopul urmărit de mituitor să fie atins. Infracțiunea se consumă în momentul în care funcționarul pretinde, primește sau acceptă promisiunea mitei. Faptul că, în final, suspecții au fost totuși arestați și condamnați este irelevant pentru existența infracțiunii de luare de mită comise de polițiști.

Apărările procedurale nu pot înlocui lipsa de probe în favoarea acuzatului: Deși inculpații au invocat numeroase vicii de procedură și contradicții, instanța a mers la fondul cauzei, constatând că dovezile esențiale ale vinovăției erau solide.

Impactul social al corupției: Instanța a subliniat în mod explicit că astfel de fapte generează "o stare de neîncredere în forţele de ordine", subminând autoritatea statului și eforturile celorlalți polițiști care își fac datoria cu onestitate.

Doctrină: Definirea și limitele infracțiunii de luare de mită

Speța oferă o lecție clară de drept penal cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită (art. 289 Cod penal).

Elementul material: Instanța reiterează că fapta se poate comite în modalități alternative (pretindere, primire, acceptare de promisiune), oricare dintre acestea fiind suficientă pentru consumarea infracțiunii. În acest caz, inculpații au comis fapta atât prin pretindere, cât și prin primire.

Legătura cu atribuțiile de serviciu: Aceasta este una dintre cele mai importante lămuriri doctrinare ale cazului. Curtea statuează că nu este necesar ca funcționarul să aibă competența de a decide finalul unei proceduri. Este suficient ca acesta să poată influența procedura prin actele pe care le îndeplinește în virtutea funcției sale. Pentru un polițist de la investigații criminale, administrarea sau sustragerea de probe reprezintă, fără echivoc, un act legat de atribuțiile sale de serviciu.

Vinovăția: Fapta se comite cu intenție directă, calificată prin scopul de a obține bani sau alte foloase necuvenite în schimbul unui act ce ține de funcția sa.

Agravanta din Legea nr. 78/2000: Instanța confirmă corecta aplicare a variantei agravate, deoarece mita a fost primită de persoane care au calitatea de organ de cercetare penală, fapt ce sporește pericolul social și justifică limite de pedeapsă mai aspre.