Ce învățăm din această speță?

Acest caz subliniază complexitatea individualizării pedepsei și importanța contextualizării unei fapte penale. Se remarcă influența circumstanțelor atenuante, cum ar fi regretul inculpatului și teama justificată pentru siguranța soției sale, asupra deciziei inițiale a instanței de fond. De asemenea, speta evidențiază o dilemă juridică fundamentală în doctrina penală românească: modul de deducere a perioadei de arest preventiv dintr-o pedeapsă cu zile-amendă. Divergențele de opinie în doctrină demonstrează lipsa unei abordări unitare și necesitatea unei clarificări legislative. Intervenția Curții de Apel demonstrează rolul esențial al instanței superioare în corectarea erorilor de individualizare și în reevaluarea proporționalității pedepsei, chiar și prin schimbarea naturii acesteia (de la amendă la închisoare cu suspendare), pentru a asigura atingerea scopurilor educative și preventive ale dreptului penal, precum și restabilirea prestigiului autorității de stat lezate.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de dispozițiile art. 74 Cod Penal. S-a luat în considerare că întreg conflictul a fost inițiat de soția inculpatului, iar C______ C_______ C______ a adoptat inițial o atitudine de conformare, încercând să-și calmeze partenera. Acțiunea sa agresivă a survenit doar în momentul în care agentul de poliție a intervenit fizic asupra soției sale. Instanța a reținut, de asemenea, regretul manifestat de inculpat și faptul că fapta nu a produs urmări grave asupra integrității fizice a agentului. Periculozitatea inculpatului a fost considerată scăzută, fiind la primul contact cu legea penală, integrat social, cu familie și loc de muncă stabil. Pedeapsa de 150 de zile-amendă, cu un cuantum de 40 lei/zi, a fost apreciată ca fiind proporțională de către prima instanță. Cu toate acestea, Curtea de Apel a constatat că fapta a adus atingere atât integrității fizice a persoanei vătămate, cât și valorii sociale a 'autorității', știrbind prestigiul acesteia. În consecință, Curtea de Apel a reindividualizat pedeapsa, condamnându-l pe inculpat la 1 an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, și impunând măsuri de supraveghere și obligații specifice (prezentare la serviciul de probațiune, curs de calificare profesională, prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pentru 100 de zile).

Doctrina

În doctrina de specialitate, există două opinii divergente privind deducerea perioadei de arest preventiv din pedeapsa cu zile-amendă. O primă opinie, la care s-a raliat instanța de fond în speță, consideră că măsura preventivă privativă de libertate trebuie echivalată cu zile-amendă, urmând să se scadă un număr corespunzător de zile-amendă pentru fiecare zi de detenție preventivă. O a doua opinie susține că o astfel de deducere nu poate opera prin algoritmul bazat pe echivalarea unei zile-amendă cu o zi de închisoare, argumentând că acest mecanism este impus de legiuitor doar în cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 63 și 64 Cod Penal. În cazul analizat, instanța de fond a adoptat prima opinie, echivalând o zi amendă cu o zi închisoare, dar a greșit în dispozitivul sentinței perioada exactă a deducerii arestului preventiv (calculând 9.04.2021 – 6.05.2021 în loc de 9.04.2021 – 7.05.2021). Curtea de Apel a corectat această eroare, menționând perioada corectă de deducere a arestului preventiv (29 de zile), deși a modificat ulterior pedeapsa în închisoare cu suspendare, caz în care deducerea se face automat din pedeapsa cu închisoarea.