Ce învățăm din această speță?

Această decizie subliniază mai multe aspecte cruciale ale dreptului penal și civil românesc. În primul rând, ea clarifică natura infracțiunii de camătă ca infracțiune de obicei, necesitând un număr suficient de acte materiale (minimum trei) pentru a se consuma, relevând 'îndeletnicirea' făptuitorului. În al doilea rând, cazul ilustrează modul riguros în care instanțele aplică principiile individualizării pedepsei, luând în considerare atât gravitatea faptei, cât și circumstanțe personale precum vârsta și starea de sănătate. În al treilea rând, decizia este un memento al importanței respectării termenelor procedurale și a dificultății de a obține repunerea în termen, mai ales când motivele invocate (precum afecțiunile medicale) nu sunt susținute de probe concludente și coerente. Nu în ultimul rând, este reafirmată răspunderea civilă delictuală și posibilitatea anulării actelor juridice și de executare silită rezultate din activități ilicite, protejând astfel victimele și restabilind situația anterioară săvârșirii faptei.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei, prima instanță a aplicat criteriile prevăzute de art. 74 Cod Penal, evaluând gravitatea infracțiunii, periculozitatea inculpatei, modul de comitere (acordarea de împrumuturi cu dobândă lunară de 10%), scopul urmărit, conduita în cursul procesului penal (nerecunoașterea acuzațiilor), precum și situația personală, familială și socială. Deși fapta a fost considerată un pericol pentru concurența loială, vârsta înaintată (78 de ani) și statutul de pensionară al inculpatei au jucat un rol esențial. S-a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare, dar s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de 3 ani, conform art. 91 și 92 Cod Penal. Pe durata termenului de supraveghere, inculpatei i-au fost impuse diverse obligații, inclusiv prezentarea la Serviciul de Probațiune, primirea vizitelor consilierului, anunțarea schimbării locuinței/locului de muncă, comunicarea informațiilor despre mijloacele de existență și frecventarea unui program de reintegrare socială. Nu a fost obligată la muncă neremunerată în folosul comunității, din cauza vârstei și a afecțiunilor de sănătate. I s-a atras atenția asupra riscului revocării suspendării în cazul nerespectării obligațiilor. Pe latura civilă, instanța a admis acțiunile părților civile E.E. și G.G., obligând inculpata la plata sumei de 16.257 lei, reprezentând prejudiciul material. De asemenea, a fost obligată să achite 4.000 lei părții civile B.B. Instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut nr. 41/09.01.2014 încheiat cu E.E. și a anulat toate actele de executare silită aferente. De la inculpată au fost confiscate sume semnificative, totalizând 3600 lei, 20.000 lei, 5000 lei și 16.500 lei, reprezentând atât sumele împrumutate, cât și dobânzile încasate. Apelul declarat de inculpată la 17 noiembrie 2020 a fost respins ca tardiv, întrucât termenul legal de 10 zile fusese depășit, minuta fiind comunicată la 5 august 2020. Cererea de repunere în termen, invocând demența senilă, a fost respinsă de Curte, considerând că nu a existat o cauză temeinică de împiedicare, având în vedere că inculpata a avut o conduită coerentă în fața organelor judiciare chiar și după data presupusului diagnostic.

Doctrina

În lumina doctrinei și jurisprudenței relevante, prima instanță a reținut că momentul consumării infracțiunii de camătă este contemporan dării banilor cu dobândă, nu scadenței dobânzilor. Un aspect fundamental al acestei infracțiuni este caracterul de 'îndeletnicire', ceea ce o califică drept o infracțiune de obicei. Astfel, pentru a se reține infracțiunea, numărul actelor materiale de dare de bani cu dobândă trebuie să fie suficient de mare pentru a denota o frecvență sau constanță a activității neautorizate. Atât doctrina, cât și practica judiciară sunt unanime în a considera că fapta se consumă odată cu cea de-a treia repetare, demonstrând caracterul de îndeletnicire. Continuarea activității infracționale după consumare amplifică gradul de pericol social al infracțiunii, fără a constitui o nouă infracțiune distinctă. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că infracțiunea de camătă se săvârșește cu intenție directă. Urmarea imediată a laturii obiective constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale care ocrotesc concurența loială între instituțiile de creditare autorizate. Concluziv, fapta inculpatei a atras răspunderea penală, impunând aplicarea unei pedepse proporționale cu gravitatea faptei și profilul socio-moral al inculpatului.