Decizia nr. 1030/2021 din 13 iulie 2021, Curtea de Apel – O analiză a periculozității sporite și a individualizării pedepsei în fața unui comportament infracțional persistent.

Cazul inculpatului D.D., soluționat prin Decizia nr. 1030/2021 a Curții de Apel, dezvăluie o realitate sumbră a infracționalității complexe, unde acte de cămătă se împletesc cu șantajul și violența, aducând prejudicii semnificative victimelor și destabilizând comunitatea. Această speță reprezintă o radiografie a eforturilor justiției de a combate fenomene infracționale adânc înrădăcinate, subliniind provocările pe care le presupune individualizarea pedepsei în fața unei periculozități sociale sporite.

Ce învățăm din această speță?

Această decizie judecătorească ne oferă lecții valoroase despre:

Interconexiunea infracțiunilor: Inculpatul D.D. a comis o serie de infracțiuni interdependente: a împrumutat bani cu dobândă ilegală (camătă), a folosit amenințări și acte de violență pentru a recupera sume nejustificate (șantaj), și a exercitat direct acte de violență (loviri și alte violențe). Această conexiune arată o schemă infracțională bine stabilită, menită să exploateze persoanele vulnerabile.

Vulnerabilitatea victimelor cametei: Speța subliniază că împrumuturile cu dobândă nejustificată erau destinate, în special, unor categorii de persoane defavorizate, care nu solicitau înscrisuri doveditoare. Aceasta relevă o tactică specifică a infractorilor de a ținti și exploata cele mai vulnerabile segmente ale societății, care, din lipsă de alternativă sau de informații, devin victime ușoare.

Periculozitatea socială a infractorului: Deși inculpatul nu era cunoscut cu probleme medicale și avea studii gimnaziale, lipsa unei ocupații stabile și istoricul său penal anterior (amenințare, insultă, tăinuire) demonstrează o periculozitate sporită. Refuzul de a recunoaște faptele și încercările de a exercita presiuni asupra martorilor pe parcursul procesului penal confirmă o lipsă totală de conștientizare și de respect față de actul de justiție.

Rolul individualizării pedepsei: Instanța a aplicat principiile art. 74 alin. 1 C.pen., evaluând gravitatea infracțiunilor și periculozitatea inculpatului. S-a luat în considerare perioada îndelungată în care a fost desfășurată activitatea infracțională, metodele violente folosite și scopul urmărit (obținerea de venituri patrimoniale ilegale).

Scopul pedepsei: Decizia subliniază că pedeapsa trebuie să fie proporțională și să îndeplinească funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv, atât general, cât și special. Prin contopirea pedepselor și aplicarea celor complementare și accesorii, instanța a urmărit să asigure că inculpatul va conștientiza gravitatea faptelor sale și va fi împiedicat să comită noi infracțiuni.

Individualizarea pedepsei: Un echilibru delicat între severitate și reeducare

Instanța a avut de înfruntat provocarea individualizării pedepsei pentru un inculpat cu un istoric infracțional deja existent și cu o atitudine nesinceră pe parcursul procesului. Deși un cazier judiciar "curat" ar putea aduce o pedeapsă mai blândă, în cazul lui D.D., antecedentele sale penale pentru infracțiuni similare (amenințare, insultă) au demonstrat o lipsă de interiorizare a normelor legale și o persistență în comportamentul antisocial.

Metodele violente, faptul că operațiunea de cămătărie a durat o perioadă îndelungată (încă din 2013) și că viza persoane defavorizate, precum și încercările de intimidare a martorilor, au contribuit la concluzia că o pedeapsă privativă de libertate este singura soluție pentru a asigura reeducarea și prevenirea unor viitoare fapte. Instanța a aplicat pedepse individuale pentru fiecare infracțiune (șantaj, camătă, loviri și alte violențe), pe care apoi le-a contopit, rezultând o pedeapsă finală de 2 ani și 8 luni închisoare cu executare, la care s-au adăugat pedepse complementare și accesorii ce interzic exercitarea anumitor drepturi.

Doctrină și Fundamentare Legală

Decizia Curții de Apel se fundamentează pe articole esențiale din Codul Penal, confirmând elementele constitutive ale infracțiunilor și principiile de individualizare a pedepsei:

Șantaj (art. 207 alin. 1 și alin. 3 C.pen.): Elementul material constă în constrângerea victimelor prin amenințări sau acte de violență, cu scopul de a obține sume de bani nejustificate. Urmarea imediată este încălcarea libertății psihice și producerea stării de temere.

Camătă (art. 351 C.pen.): Elementul material este reprezentat de activitatea repetată de a da bani cu dobândă, pe care inculpatul o desfășura ca îndeletnicire. Această infracțiune protejează buna-credință în relațiile financiare și combate exploatarea prin împrumuturi abuzive.

Loviri sau alte violențe (art. 193 alin. 1 și alin. 2 C.pen.): Exercitarea actelor de violență (prin aplicarea loviturilor cu biciul) care produc suferință fizică victimelor. Diferențierea dintre alin. 1 și alin. 2 se referă la gravitatea leziunilor produse.

Intenția directă (art. 16 alin. 3 lit. a C.pen.): Instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărindu-l.

Criteriile de individualizare a pedepsei (art. 74 alin. 1 C.pen.): Esențial pentru justificare gravității pedepsei aplicate, acest articol permite evaluarea cuprinzătoare a faptelor și a persoanei inculpatului, inclusiv a antecedentelor penale, a conduitei în timpul procesului și a impactului social al infracțiunilor.

Concursul de infracțiuni (art. 38 alin. 1 C.pen.) și contopirea pedepselor (art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.): Permite cumularea pedepselor pentru multiple infracțiuni comise, asigurând o sancțiune proporțională cu ansamblul activității infracționale. De asemenea, pedepsele complementare și accesorii (art. 65 și 67 C.pen.) sunt aplicate pentru a restricționa anumite drepturi ale inculpatului, consolidând scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Cazul D.D. servește drept o ilustrare clară a modului în care justiția combate fenomenele infracționale complexe, unde violența și exploatarea financiară se împletesc. Decizia subliniază rolul crucial al individualizării pedepsei în oglindirea periculozității infractorului și în îndeplinirea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sistemului penal.