Situația de Fapt

În centrul acestei spețe se află inculpatul S.C., acuzat și condamnat pentru că a exercitat activități specifice profesiei de avocat – oferind asistență și reprezentare juridică, precum și redactând acte în cauze penale și civile – fără a face parte dintr-o formă legală de organizare profesională, așa cum prevede Legea nr. 51/1995. Mai mult, faptele sale au inclus utilizarea abuzivă a denumirilor și însemnelor specifice Baroului și Uniunii Naționale a Barourilor din România (U.N.B.R.), ba chiar și purtarea robei avocațiale și a însemnelor specifice în sediul instanțelor judecătorești. Aceste acțiuni au fost considerate a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de exercitare fără drept a unei profesii sau activități (art. 348 Cod penal) și de folosire fără drept a denumirilor și însemnelor specifice profesiei de avocat (art. 60 alin. 6 din Legea nr. 51/1995). Cazul a generat un apel din partea Parchetului, care a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru o faptă de ultraj și reținerea formei continuate a infracțiunilor, subliniind gravitatea conduitei inculpatului și impactul acesteia asupra actului de justiție.

Ce învățăm din această speță?

Această decizie subliniază cu fermitate importanța respectării cadrelor legale stricte care guvernează profesia de avocat în România. Învățăm că exercitarea ilegală a acestei profesii nu este o simplă abatere, ci o infracțiune gravă, cu repercusiuni semnificative atât pentru cel care o săvârșește (putând duce la pedeapsa cu închisoarea), cât și pentru justițiabili. Consecințele pentru clienți pot fi ireparabile, mergând până la nulitatea absolută a proceselor judiciare. De asemenea, speța clarifică distincția crucială dintre 'infracțiunile continuate' și 'infracțiunile de obicei', stabilind că, în cazul exercitării fără drept a unei profesii, este vorba de o 'îndeletnicire' care se subsumează unei singure infracțiuni de obicei, indiferent de numărul de acte materiale sau de durata în timp. Cazul este un semnal de alarmă despre necesitatea unei pregătiri juridice temeinice și a unei conștientizări profunde a legalității, mai ales pentru cei cu studii în domeniu.

Individualizarea Pedepsei

Individualizarea pedepsei în acest caz a ținut cont de o serie de factori agravanți. S-a luat în considerare durata semnificativă a activității infracționale, precum și faptul că inculpatul a săvârșit aceste fapte atât în fața organelor de poliție, cât și în fața instanțelor de judecată, atribuindu-și constant, în mod fals, calitatea de avocat. Un aspect definitoriu pentru gravitatea situației a fost faptul că, deși inculpatul poseda studii juridice și era licențiat în drept, a ignorat în totalitate o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 15/2015), precum și dispozițiile judecătorilor care invocau lipsa calității sale de reprezentant legal. Inculpatul a manifestat o lipsă totală de conștientizare a gravității faptelor sale, considerându-se o victimă a 'abuzurilor' din partea autorităților. Această conduită a condus instanța la concluzia că infracțiunile au un 'grad de pericol social abstract mare și un grad de pericol social concret suficient de mare', impunând aplicarea pedepsei cu închisoarea, considerată singura aptă să asigure reeducarea și conștientizarea consecințelor grave ale acțiunilor sale asupra actului de justiție și asupra drepturilor cetățenilor.

Doctrina

În lumina acestei spețe, doctrina juridică și jurisprudența anterioară confirmă că faptele de exercitare ilegală a unei profesii au caracterul unei 'îndeletniciri' sau 'obicei', constituind 'infracțiuni de obicei'. Această perspectivă este susținută de decizii relevante, precum Decizia 3225/1972 a Tribunalului Suprem – Secția Penală sau Decizia 770/1976 a TMB, Secția Penală, care au statuat că exercitarea repetată și fără drept a activităților specifice profesiei de avocat presupune o pluralitate de acțiuni subsumate unei singure infracțiuni. Astfel, chiar și o singură activitate, dacă este realizată ca îndeletnicire, poate constitui infracțiune. Instanța de apel a reținut că infracțiunile de care a fost acuzat inculpatul (exercitarea fără drept a profesiei de avocat și folosirea fără drept a denumirilor și însemnelor specifice Baroului Tradițional) sunt infracțiuni de obicei, înlăturând încadrarea greșită în forma continuată, reținută inițial de instanța de fond. Încadrarea juridică corectă a fost stabilită conform art. 348 Cod penal, raportat la art. 26 din Legea nr. 51/1995, pentru exercitarea fără drept a profesiei, și art. 60 alin. 6 din Legea nr. 51/1995, pentru folosirea fără drept a însemnelor și denumirilor specifice profesiei de avocat. Această abordare doctrinară subliniază esența repetitivă a elementului material pentru astfel de infracțiuni.