Situația de Fapt

Cazul analizat prin Decizia nr. 213/2021 din 15 februarie 2021 a Curții de Apel expune o situație îngrijorătoare de persistentă nerespectare a normelor de circulație de către inculpatul A____ A______-Ş_____. Speța scoate în evidență o serie de fapte comise în decurs de doar câteva luni, demonstrând o atitudine de indiferență față de lege și siguranța publică. Inculpatul a fost surprins de organele de poliție în două ocazii distincte, săvârșind multiple infracțiuni rutiere: La data de 21 iulie 2019, ora 01:10, în V___ de Sus, județul Maramureș, a condus o motocicletă marca Kawasaki, având o putere considerabilă (30 kw) și capacitate cilindrică mare (564 cm³), deși știa că aceasta era neînmatriculată și că el însuși nu deținea permis de conducere categoria A. Câteva săptămâni mai târziu, la data de 15 septembrie 2019, în jurul orei 18:10, tot în V___ de Sus, a condus un autoturism marca Mitsubishi, deși de această dată dreptul său de a conduce era suspendat. Această a doua faptă a fost comisă la o oră de vârf, când traficul este 'foarte aglomerat', amplificând pericolul social. Faptele inculpatului A____ A______-Ş_____ întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni distincte, aflate în concurs de infracțiuni (art. 38 alin. 1 și 2 Cod Penal): Punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat: prevăzută și pedepsită de art. 334 alin. 1 Cod Penal. Această infracțiune sancționează acțiunea de a folosi pe drumurile publice un vehicul fără a avea numere de înmatriculare valabile, punând în pericol identificarea și controlul vehiculelor. Conducerea unui vehicul fără permis de conducere: prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 2 Cod Penal. Această infracțiune a fost reținută de două ori, corespunzător celor două ocazii distincte în care inculpatul a condus fără a avea dreptul. Articolul sancționează atât lipsa totală a permisului, cât și situația în care dreptul de a conduce este suspendat sau anulat. Infracțiunile de conducere a unui vehicul neînmatriculat și cele de conducere fără permis sunt, prin natura lor, infracțiuni de pericol, care pun în pericol direct siguranța circulației pe drumurile publice, indiferent dacă se produce sau nu un accident.

Ce învățăm din această speță?

Decizia Curții de Apel în acest caz oferă învățăminte clare și esențiale: Recidiva și Periculozitatea Crescută: Comiterea repetată a unor infracțiuni similare la scurt timp una de alta (conducere fără permis, neînmatriculat, cu dreptul suspendat) demonstrează o periculozitate socială ridicată și o indiferență față de regulile de circulație, atrăgând o sancțiune fermă. Diferențierea între Sinceritatea Reală și Cea Formală: Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele în cadrul procedurii simplificate, instanța a evaluat contextul acestei recunoașteri. Dacă recunoașterea este doar un calcul pentru a beneficia de reduceri de pedeapsă și nu denotă o reală asumare a vinovăției și o intenție de îndreptare, beneficiile solicitate (precum amânarea aplicării pedepsei) pot fi refuzate. Condițiile Stricte ale Amânării Aplicării Pedepsei: Cazul reconfirmă că amânarea aplicării pedepsei nu este un drept universal, ci o excepție aplicabilă doar în situații bine definite, unde conduita inculpatului, atât înainte, cât și după faptă, indică un incident izolat și un potențial real de reeducare. Lipsa unui loc de muncă și a unei integrări sociale adecvate pot fi factori decisivi în refuzarea acestei măsuri. Executarea Distinctă a Pedepselor Cumulate: Hotărârea subliniază că, în cazul concursului de infracțiuni soldat cu o pedeapsă rezultantă ce include atât închisoarea (chiar și cu suspendare sub supraveghere) cât și amenda, amenda se execută efectiv, conform interpretării ÎCCJ. Concluzie: O Justiție care Privește Dincolo de Aparențe Decizia Curții de Apel în cazul A____ A______-Ş_____ este un exemplu puternic al modului în care justiția evaluează nu doar faptele, ci și profilul și conduita reală a inculpatului. Ea transmite un mesaj clar că o simplă recunoaștere formală a faptelor, fără o atitudine reală de regret și integrare socială, nu este suficientă pentru a obține beneficii maxime în procesul penal. Cazul reiterează importanța respectării continue a legii și subliniază că instanțele vor acționa cu fermitate în fața recidivei și a indiferenței față de siguranța publică, asigurând o sancționare proporțională și eficientă.

Individualizarea Pedepsei

Decizia Primei Instanțe (Judecătoria V____ de Sus) Instanța de fond a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat. Având în vedere că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate (recunoașterea faptelor), acesta a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. Pedeapsele aplicate au fost: 1350 lei amendă penală (135 de zile-amendă x 10 lei/zi) pentru conducerea vehiculului neînmatriculat. 4 luni închisoare pentru prima faptă de conducere fără permis. 4 luni închisoare pentru a doua faptă de conducere fără permis. Prin aplicarea regulilor de contopire a pedepselor în concurs (art. 38 alin. 1 și 2 C.pen. și art. 39 alin. 1 lit. e C.pen.), instanța a stabilit pedeapsa cea mai grea (4 luni închisoare) la care a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă finală de: 5 luni și 10 zile închisoare și 1350 lei amendă penală. Instanța de fond a reținut un grad de pericol social concret ridicat al faptelor, dată fiind indiferența inculpatului față de normele legale, modul de comitere (inclusiv la o oră aglomerată a traficului) și antecedența infracțională. Apelul Inculpatului și Decizia Curții de Apel Inculpatul A____ A______ A_____ a formulat apel, solicitând amânarea aplicării pedepsei și contestând executarea efectivă a amenzii penale (1350 lei), dorind ca aceasta să fie, de asemenea, suspendată sub supraveghere. Curtea de Apel a respins apelul inculpatului ca fiind nefondat, menținând soluția primei instanțe. Argumentele Curții au fost solide și au vizat mai multe aspecte cruciale: Executarea Amendei Penale: Curtea a respins critica inculpatului privind executarea amenzii, invocând Decizia nr. 4/2020 a ÎCCJ, care statuează clar că 'atunci când pedeapsa amenzii se adaugă pedepsei închisorii, amenda penală se execută, chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere'. Oportunitatea Amânării Aplicării Pedepsei: Curtea a reiterat că amânarea aplicării pedepsei nu este un drept, ci o vocație lăsată la latitudinea instanței, fiind acordată doar atunci când fapta reprezintă un episod trecător într-o viață onestă. Conduita Inculpatului: S-a constatat că infracțiunile comise de inculpat (3 fapte în concurs în perioada 21.07.2019 - 15.09.2019) nu constituie fapte izolate. Faptul că a fost surprins de poliție în două momente diferite, dar în decurs de scurt timp, sugerează o conduită persistentă. Integrarea Socială: Curtea a subliniat că 'întreaga conduită anterioară a acestuia nedemonstrând că este bine integrat în familie și societate, el neavând loc de muncă și ocupație'. Acest aspect a fost decisiv în evaluarea oportunității amânării. Sinceritatea Formală: S-a apreciat că inculpatul a uzat de procedura simplificată ('recunoașterea faptelor') într-o manieră 'pur formală', doar pentru a beneficia de reducerea cu 1/3 a pedepsei, având în vedere că a fost surprins în flagrant și nu avea, de fapt, o altă variantă de apărare credibilă.

Doctrina

Individualizarea Pedepsei: Art. 74 Cod Penal oferă instanței criteriile generale pentru stabilirea unei pedepse, luând în considerare gravitatea faptei, periculozitatea infractorului, circumstanțele concrete de comitere, antecedentele penale și conduita în cursul procesului penal. Limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pot fi reduse cu o treime în cazul procedurii simplificate de judecată (art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală), atunci când inculpatul recunoaște faptele. Scopul Pedepsei: Doctrina subliniază că scopul pedepsei nu este doar constrângerea și prevenirea imediată a comiterii de infracțiuni pentru o anumită perioadă, ci și reintegrarea definitivă a infractorului în societate, fără a mai comite niciodată fapte antisociale. De asemenea, pedeapsa trebuie să aibă un rol de prevenție generală, descurajând și alți potențiali infractori. Amânarea Aplicării Pedepsei: Acest mecanism, reglementat de art. 83 Cod Penal, este o măsură de individualizare judiciară prin care aplicarea pedepsei este amânată pentru un termen de supraveghere, dacă instanța apreciază că, în raport cu persoana infractorului și conduita sa, o pedeapsă imediată nu este necesară, dar se impune supravegherea. Doctrina subliniază că acest beneficiu ar trebui acordat 'numai atunci când din toate împrejurările învederate ar rezulta că inculpatul, care a avut tot timpul o viață onestă, îndeplinindu-și îndatoririle sociale, a ajuns să săvârșească o infracțiune, fie ca urmare a slăbirii momentane a exigenței față de sine, fie din cauza unui concurs de împrejurări nedorite.' Este o vocație, nu un drept.