Denumirea Speței Analizate: Decizia Nr. 760/2018 din 14 Iun. 2018 a Curții de Apel

Situația în Fapt: O Conduită Ilegală Reafirmă Pericolul pe Drumurile Publice

Cazul analizat prin Decizia nr. 760/2018 din 14 iunie 2018 a Curții de Apel aduce în prim-plan o situație de încălcare a normelor de circulație rutieră de către inculpatul J____ M_____ C____, accentuând complexitatea aplicării pedepselor în contextul pluralității de infracțiuni și al unei conduite procesuale fluctuante.

La data de 21 august 2016, în jurul orelor 06:45, inculpatul J____ M_____ C____ a condus un autoturism marca "Ford", cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DC 174, pe raza localității Jichișu de Sus, județul Cluj. Elementul esențial și agravant al faptei este că inculpatul conducea vehiculul deși permisul său de conducere fusese anulat încă din data de 14 iulie 2010.

Această faptă nu a fost singulară în istoricul penal al inculpatului. Instanța a constatat incidența pluralității intermediare (art. 44 Cod Penal actual), o formă de pluralitate de infracțiuni unde o nouă infracțiune este săvârșită după ce infractorul a fost condamnat definitiv pentru o faptă anterioară, dar înainte de a fi condamnat definitiv și pentru faptele din prezenta cauză. În cazul de față, inculpatul primise anterior o pedeapsă de 9 luni și 10 zile închisoare cu amânarea executării, prin Sentința penală nr. 58/26.01.2015 a Judecătoriei Dej, hotărâre deja definitivă la momentul pronunțării sentinței penale nr. 863/25.06.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca (care viza o altă faptă).

Încadrarea Juridică Detaliată: Conducerea Fără Permis și Pluralitatea Intermediară

Fapta inculpatului J____ M_____ C____, de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având permisul anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 1 Cod Penal. Aceasta este o infracțiune de pericol, care pune în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice.

Un aspect central al speței este încadrarea faptei în pluralitatea intermediară (art. 44 Cod Penal), o formă de pluralitate de infracțiuni care impune un tratament sancționator specific. Instanța de apel a reținut că, în cazul pluralității intermediare, unde infracțiunile anterioare au fost comise sub imperiul legii vechi, iar noua infracțiune sub imperiul legii noi, sancționarea se va face în baza legii noi (Codul Penal actual), sub imperiul căreia s-a născut pluralitatea. Acest principiu este susținut de art. 10 din Legea nr. 187/2012 (normă tranzitorie) și de Decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest context, instanța a constatat că erau incidente dispozițiile art. 89 alin. 1 din Codul Penal actual privind anularea amânării aplicării pedepsei (pentru pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare dispusă anterior) și art. 85 alin. 1 din vechiul Cod Penal privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei (pentru pedeapsa de 9 luni închisoare, dacă ar fi fost cazul). Aceste anulări sunt obligatorii atunci când se descoperă că persoana supravegheată săvârșise deja o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea/suspendarea.

Doctrină și Principii Relevante: Individualizarea Pedepsei, Anularea vs. Revocarea și Supravegherea

Individualizarea Judiciară a Pedepsei: Art. 74 Cod Penal ghidează instanța în stabilirea pedepsei, luând în considerare: starea de pericol creată, împrejurările concrete ale faptei, conduita procesuală (oscilantă în acest caz, cu o recunoaștere tardivă), și operațiunile de cazier judiciar. Scopul pedepsei este sancționarea și reeducarea infractorului.

Principiul Anulării Amânării/Suspendării: Doctrina este unanimă în a acorda prioritate prevederilor privind anularea (față de revocare), deoarece aceasta intervine din cauza unei "cauze preexistente" – adică fapta a fost săvârșită înainte de definitivarea hotărârii prin care s-a dispus amânarea/suspendarea. Anularea înlătură o stare de fapt contrară realității, deoarece condițiile pentru amânare/suspendare nu erau îndeplinite de la bun început.

Suspendarea Sub Supraveghere (Art. 91 Cod Penal): Această modalitate de executare a pedepsei permite ca o pedeapsă cu închisoarea (de cel mult 3 ani) să nu fie executată efectiv, sub condiția ca infractorul să respecte un termen de supraveghere și o serie de măsuri și obligații. Este o măsură de reeducare sub o "strictă și specializată supraveghere", dacă sunt îndeplinite condițiile legale și dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate.

Individualizarea Pedepsei: De la Detenție la Suspendare Sub Supraveghere

Decizia Primei Instanțe

Instanța de fond a constatat vinovăția inculpatului J____ M_____ C____ pentru fapta de a conduce un autoturism având permisul anulat. A realizat individualizarea judiciară cu respectarea art. 74 Cod Penal, luând în considerare pericolul creat și conduita procesuală oscilantă a inculpatului (recunoaștere tardivă).

Judecătorul fondului a stabilit incidența dispozițiilor art. 44 Cod Penal privind pluralitatea intermediară. A anulat amânarea aplicării pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei (dacă ar fi fost cazul, conform legii vechi) și a contopit pedepsele.

În baza noilor reguli de pluralitate intermediară (aplicabile conform legii noi, art. 44 Cod Penal actual), instanța de fond a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare (din sentința nr. 863/25.06.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca) cu pedepsele de 8 luni și 4 luni închisoare (din sentința penală nr. 58/26.01.2015 a Judecătoriei Dej, definitivă la Curtea de Apel Cluj). S-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 3 luni (1/3 din cealaltă pedeapsă de 9 luni), rezultând o pedeapsă finală de 1 an și 3 luni închisoare. Această pedeapsă a fost stabilită cu executare în regim de detenție, fiind interzise și drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și i) Cod Penal (dreptul de a fi ales, de a ocupa funcții publice, de a conduce vehicule) cu titlu de pedeapsă accesorie.

Apelul Inculpatului și Decizia Curții de Apel

Inculpatul J____ M_____ C____ a declarat apel, criticând soluția primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, în special cu privire la executarea pedepsei în regim de detenție. A susținut că nu avea antecedente penale care să atragă recidiva la momentul comiterii infracțiunii (deși o recunoaște) și că se puteau aplica prevederile art. 91 și urm. Cod Penal privind suspendarea sub supraveghere.

Curtea de Apel a examinat apelul și a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele, cu excepția modalității de executare a pedepsei. Curtea a admis apelul inculpatului doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

Raționamentul Curții pentru această schimbare a fost:

Confirmarea Stării de Fapt și a Vinovăției: Curtea a reconfirmat vinovăția inculpatului pe baza probatoriului vast și a recunoașterii tardive, dar sincere, a faptei în fața instanței de apel.

Individualizarea Judiciară: S-a constatat că judecătorul fondului a respectat criteriile art. 74 Cod Penal, luând în considerare pericolul social și conduita oscilantă a inculpatului.

Aplicarea Pluralității Intermediare: Curtea a validat aplicarea corectă a dispozițiilor art. 44 Cod Penal privind pluralitatea intermediară, precum și anularea amânării/suspendării pedepselor anterioare.

Oportunitatea Suspendării Sub Supraveghere: Curtea a considerat că, în acest context, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, dar sub o strictă și specializată supraveghere. Având în vedere persoana inculpatului și condițiile art. 91 Cod Penal, s-a apreciat că un termen de supraveghere mai lung (3 ani) și un număr mai mare de zile de muncă în folosul comunității (90 de zile) vor contribui la reeducare.

Soluția finală a Curții de Apel:

Desființează hotărârea atacată doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an și 3 luni închisoare (calculată inițial de instanța de fond) pe o durată a termenului de supraveghere de 3 ani.

Obligă inculpatul să respecte o serie de măsuri de supraveghere (art. 93 alin. 1 Cod Penal): prezentare la Serviciul de Probațiune, vizite, anunțare schimbări locuință/deplasări, comunicare schimbare loc de muncă/mijloace de existență.

Impune obligația de a frecventa programe de reintegrare socială (art. 93 alin. 2 Cod Penal).

Obligă inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile (în cadrul primăriei Cluj-Napoca sau RADP).

Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau săvârșirii de noi infracțiuni (revocarea suspendării).

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate, inclusiv pedepsele complementare și accesorii.

Ce Învățăm din Această Speță: Adaptarea Sancțiunii la Potențialul de Reeducare

Decizia Curții de Apel în acest caz oferă învățăminte esențiale despre individualizarea pedepsei și flexibilitatea justiției:

Complexitatea Pluralității Intermediare: Cazul ilustrează rigoarea cu care instanțele aplică normele privind pluralitatea intermediară, care aduc laolaltă fapte săvârșite sub regimuri legislative diferite. Această abordare asigură consecvența și legalitatea sancționării.

Importanța Anulării Amânării/Suspendării: Săvârșirea unei noi infracțiuni înainte de definitivarea hotărârii inițiale atrage anularea beneficiilor anterioare, forțând o nouă individualizare a pedepsei cumulate.

Conduita Procesuală și Impactul Sincerității: Deși inițial oscilantă, recunoașterea sinceră a faptei în faza de apel a fost un factor luat în considerare de instanță, demonstrând că atitudinea inculpatului în procesul penal este relevantă.

Flexibilitatea în Alegerea Modalității de Executare: Chiar și în cazul unei infracțiuni grave și a unei pluralități de infracțiuni, justiția poate opta pentru suspendarea sub supraveghere dacă apreciază că, prin măsuri stricte de supraveghere și obligații de muncă în folosul comunității, se poate atinge scopul reeducativ al pedepsei. Aceasta reflectă o abordare orientată spre reintegrare, dar sub un control judiciar ferm.

Proporționalitatea Sanțională: Decizia Curții de Apel arată că instanțele superioare intervin pentru a asigura proporționalitatea sancțiunii, adaptând modalitatea de executare la particularitățile fiecărui caz, chiar și în defavoarea unei soluții inițiale mai dure.

Concluzie: O Justiție care Reeducă, dar Nu Iartă

Decizia Curții de Apel în cazul J____ M_____ C____ este un exemplu elocvent al unei justiții echilibrate, care, deși aplică cu fermitate legea penală și sancționează încălcările grave (precum conducerea fără permis și pluralitatea de infracțiuni), este, de asemenea, dispusă să adapteze modalitatea de executare a pedepsei pentru a favoriza reeducarea și reintegrarea socială. Prin trecerea de la executarea în regim de detenție la suspendarea sub supraveghere cu obligații stricte, instanța a transmis un mesaj puternic: responsabilitatea pentru fapte trebuie asumată, dar societatea oferă o șansă de îndreptare, sub condiția unei supravegheri atente și a implicării active în programe de responsabilizare.