Denumirea Speței Analizate: Decizia Nr. 792/2020 din 22 Dec. 2020 a Curții de Apel

Situația în Fapt: Viteză Neregulamentară și O Identitate Falsă Prezentată Poliției

Cazul analizat prin Decizia nr. 792/2020 din 22 decembrie 2020 a Curții de Apel aduce în prim-plan o situație complexă de încălcare a legislației rutiere, alături de o tentativă de inducere în eroare a autorităților, punând sub lupă limitele răspunderii penale pentru faptele de fals intelectual. Speța îl are în centru pe inculpatul D______ A_______ A______.

La data de 30 martie 2019, în jurul orei 16:39, inculpatul a condus un autoturism marca Toyota Avensis (BT – 994 –ZK) pe drumul public în localitatea Teiuș. Viteza sa era neregulamentară (75 km/h), iar dreptul de a conduce îi fusese suspendat de drept din data de 23 martie 2019, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni rutiere anterioare (prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal).

În momentul depistării de către organele de poliție, inculpatul a recurs la o manevră de eludare a legii: a pretins că nu are asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate, determinându-l, cu intenție, pe agentul de poliție constatator să întocmească procesul verbal de contravenție pe numele unei alte persoane, M____ S____ M_____, pentru nerespectarea regimului legal de viteză.

Încadrarea Juridică Detaliată: Concurs Real de Infracțiuni și o Controversă Legală

Ministerul Public a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale unui concurs real de infracțiuni (art. 38 alin. 1 Cod Penal), fiind săvârșite prin acțiuni distincte înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Infracțiunile reținute inițial în sarcina inculpatului de către procuror:

Conducerea unui vehicul fără permis de conducere: prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod Penal. Aceasta sancționează acțiunea de a conduce pe drumurile publice un vehicul având dreptul de a conduce suspendat.

Participație improprie la fals intelectual: prevăzută de art. 52 alin. 3 raportat la art. 321 alin. 1 Cod Penal. Această infracțiune vizează situația în care o persoană, cu intenție, determină un funcționar public să întocmească un înscris oficial în care să ateste fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin folosirea erorii sau a necunoașterii acelui funcționar.

Camera preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății pentru ambele infracțiuni. Inculpatul a recunoscut faptele în fața instanței, solicitând procedura de drept comun.

Individualizarea Pedepsei: O Pluralitate Sancționată și O Anulare Determinantă

Decizia Primei Instanțe (Judecătoria Aiud)

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod Penal: gravitatea faptelor, periculozitatea inculpatului, modul de comitere (pericol deosebit de ridicat, sfidarea măsurilor poliției), vârsta, posibilitățile de reintegrare și situația familială. Limitele de pedeapsă (6 luni la 3 ani închisoare sau amendă) au fost reduse conform art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală (4 luni la 2 ani închisoare sau amendă), având în vedere recunoașterea faptelor de către inculpat.

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare. Această pedeapsă a fost stabilită pentru ambele infracțiuni (conducere fără permis și participație improprie la fals intelectual), date fiind elementele de concurs.

Pe lângă pedeapsa principală, instanța a aplicat:

Pedeapsa complementară: Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod Penal (dreptul de a fi ales în autorități/funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani, considerând inculpatul nedemn.

Pedeapsa accesorie: Interzicerea acelorași drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod Penal.

Un aspect crucial în acest caz a fost existența unei condamnări anterioare. Prin Sentința penală nr. 631/2019 a Judecătoriei Aiud (definitivă la 29.10.2019), inculpatului i se stabilise o pedeapsă de 8 luni închisoare cu amânarea aplicării pe un termen de supraveghere de 2 ani. Având în vedere că infracțiunea ce face obiectul acestui dosar a fost comisă anterior rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 631/2019, instanța a dispus anularea amânării aplicării pedepsei de 8 luni închisoare pronunțată anterior (conform art. 89 alin. 1 Cod Penal).

Ulterior, în temeiul art. 39 alin. 1 lit. b) Cod Penal, instanța a contopit cele două pedepse principale: pedeapsa de 10 luni închisoare (din prezentul dosar) și pedeapsa de 8 luni închisoare (cea anulată). A aplicat pedeapsa cea mai grea (10 luni) la care a adăugat un spor obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă (două luni și 20 de zile din 8 luni), rezultând o pedeapsă principală rezultantă de un an și 20 de zile închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a reținut că "scopul acesteia și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului". Totuși, "față de perseverența infracțională pe care a manifestat-o și având în vedere conduita pe care a avut-o după ce organele de poliție l-au depistat în trafic în data de 30.03.2019, când nu a indicat acestora identitatea sa reală, o soluție de amânare a aplicării pedepsei, deși posibilă din punct de vedere legal, este insuficientă".

Apelul și Decizia Curții de Apel: Achitările Menținute

Împotriva acestei hotărâri au fost declarate apeluri. Deși detaliile complete ale apelurilor nu sunt prezentate, analiza Curții de Apel se concentrează pe o critică adusă soluțiilor de achitare (probabil cele referitoare la participatia improprie la fals intelectual, chiar dacă textul de la fond indică o condamnare pentru aceasta, există o neconcordanță în textul sursă).

Curtea de Apel a constatat că apelurile sunt neîntemeiate, menținând hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică. Raționamentul Curții s-a concentrat pe principiile care guvernează răspunderea pentru participația improprie la fals intelectual:

Doctrină și Principii Relevante pentru Falsul Intelectual: Curtea a subliniat că instigarea presupune o activitate concretă de determinare, cu intenție, aptă să conducă la comiterea faptei. În cazul de față, simplele afirmații mincinoase ale inculpatului referitoare la identitatea sa nu reprezintă o acțiune tipică de instigare a agentului constatator să săvârșească infracțiunea de fals intelectual. S-a argumentat că:

Agentul de poliție are o pregătire profesională specifică și atribuții clar reglementate tocmai pentru a evita astfel de erori. Procedurile interne ale Poliției Române au rolul de a preveni erorile în aplicarea legii.

Faptul că agenții de poliție au întocmit procesul verbal de contravenție fără a stabili clar identitatea inculpatului, bazându-se doar pe susținerile verbale ale acestuia, nu poate echivala cu instigarea la comiterea unei infracțiuni de fals intelectual.

Pentru ca infracțiunea de participație improprie la fals intelectual să subziste, simpla declarație a inculpatului trebuia să fie în măsură, prin ea însăși și în baza unei dispoziții legale, să oblige polițistul să certifice acest aspect. Or, în procedura de aplicare a sancțiunii contravenționale, când o persoană nu are acte de identificare, polițistul este obligat să întreprindă verificări prin metode specifice pentru stabilirea exactă a identității. Neîndeplinirea acestei obligații de către polițist nu poate fi imputată inculpatului sub forma unei infracțiuni penale.

Concluzia Curții a fost că soluțiile de achitare (aici, subînțeles pentru fals intelectual, dat fiind raționamentul) sunt întemeiate, iar apelurile care le-au criticat sunt nefondate. Aceasta implică o confirmare a faptului că inculpatul nu a fost găsit vinovat de fals intelectual, sau că o condamnare la prima instanță a fost oricum reevaluată pe baza acestor principii.

Ce Învățăm din Această Speță: Responsabilitatea Identificării și Limitele Inculpării

Decizia Curții de Apel în acest caz oferă învățăminte esențiale privind interpretarea legii penale și responsabilitățile funcționarilor publici:

Delimitarea Strictă a Participației Improprii la Fals Intelectual: Cazul clarifică faptul că simpla prezentare a unei identități false de către un cetățean către un agent de poliție nu echivalează automat cu o participație improprie la fals intelectual. Pentru a exista această infracțiune, acțiunea inculpatului trebuie să fie aptă să determine funcționarul să ateste fapte false, în pofida obligațiilor sale legale de verificare.

Responsabilitatea Funcționarului Public: Se subliniază că agenții de poliție au obligația și pregătirea de a verifica identitatea persoanelor prin metode specifice. Neîndeplinirea acestei obligații, care duce la întocmirea unor înscrisuri cu date false, nu poate fi imputată penal cetățeanului sub forma participației improprii. Aceasta mută accentul pe diligența funcționarului.

Anularea Amânării Aplicării Pedepsei: Speța reconfirmă aplicarea riguroasă a art. 89 alin. 1 Cod Penal. Săvârșirea unei noi infracțiuni înainte de definitivarea unei hotărâri de amânare a aplicării pedepsei atrage anularea beneficiului și contopirea pedepselor.

Perseverența Infracțională: Chiar dacă există achitări pentru anumite fapte, perseverența inculpatului în a comite infracțiuni rutiere (conducere cu permis suspendat) și atitudinea sa de eludare a legii sunt factori agravanți care influențează individualizarea pedepsei.

Concluzie: O Justiție care Respectă Normele Profesionale și Protejează Drepturile

Decizia Curții de Apel în cazul D______ A_______ A______ este un exemplu elocvent al modului în care justiția română aplică riguros principiile dreptului penal, chiar și atunci când există tentative de inducere în eroare a autorităților. Hotărârea subliniază importanța de a respecta responsabilitățile profesionale ale funcționarilor publici în procesul de identificare, dar și limitele în care acțiunile unui cetățean pot constitui o infracțiune de fals intelectual. Prin menținerea soluțiilor de achitare pentru acuzația de fals, instanța reconfirmă principiile de drept care previn o imputabilitate penală excesivă și asigură protejarea drepturilor fundamentale. În același timp, condamnarea pentru conducerea fără permis și consecințele anulării amânării pedepsei reiterează fermitatea justiției în sancționarea faptelor care periclitează siguranța publică.