Denumirea Speței Analizate: Decizia Nr. 799/2021 din 03 Iun. 2021 a Curții de Apel

Situația în Fapt: O Conduită Ilegală, Un Risc Redus, O Soluție Disputată

Cazul analizat prin Decizia nr. 799/2021 din 03 iunie 2021 a Curții de Apel aduce în discuție o situație de încălcare a legislației rutiere, centrată pe inculpatul A______ A____ A_____. Speța ilustrează dezbaterea complexă dintre instanțele de judecată privind oportunitatea aplicării unor măsuri de clemență, precum amânarea aplicării pedepsei, în contextul unei infracțiuni de pericol.

La data de 17 septembrie 2019, ora 10:00, inculpatul A______ A____ A_____ a condus un autoturism marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare _________, pe Drumul Comunal DS105, în dreptul imobilului nr. 458 din localitatea Mociu, județul Cluj. Problema esențială: inculpatul nu deținea permis de conducere. S-a reținut că a parcurs aproximativ 500 de metri, pe o șosea comunală, într-o zonă cu trafic redus.

Inculpatul a recunoscut integral săvârșirea infracțiunii în condițiile procedurii simplificate (art. 374 alin. 4 Cod Procedură Penală), fapt care i-a adus beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă conform art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală.

Încadrarea Juridică Detaliată: Conducerea Fără Permis și Procedura Simplificată

Fapta inculpatului A______ A____ A_____, de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod Penal.

Această infracțiune este una de pericol, însemnând că urmările imediate constau în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate rezultă ex re (din însăși materialitatea faptei).

Aplicarea procedurii simplificate, la cererea inculpatului (art. 374 alin. 4 Cod Procedură Penală), a influențat direct încadrarea juridică și sancțiunea, prin incidența dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, care prevede reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Doctrină și Principii Relevante: Individualizarea Pedepsei și Oportunitatea Amânării

Individualizarea Judiciară a Pedepsei: Art. 74 Cod Penal impune instanței să stabilească pedeapsa în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului. Criteriile includ: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul și scopul, antecedentele penale, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Amânarea Aplicării Pedepsei (Art. 83 Cod Penal): Această instituție juridică, introdusă de noul Cod Penal pentru a substitui suspendarea condiționată a executării pedepsei (reglementată de Codul penal din 1968), permite instanței să stabilească o pedeapsă (amendă sau închisoare de cel mult 2 ani), dar să amâne aplicarea efectivă a acesteia pe un termen de supraveghere de 2 ani. Scopul este de a examina capacitatea de resocializare a inculpatului. Condițiile pentru amânare sunt cumulative: a) Pedeapsa stabilită este amendă sau închisoare de cel mult 2 ani. b) Infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii (cu anumite excepții). c) Infractorul își manifestă acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. d) Instanța apreciază că, în raport cu persoana infractorului, conduita anterioară, eforturile pentru diminuarea consecințelor și posibilitățile de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale.

Doctrina subliniază că amânarea aplicării pedepsei nu este un drept, ci o vocație a infractorului, iar acordarea ei depinde de aprecierea instanței că fapta este un "moment singular" într-o viață onestă. Ea este menită să fie o măsură de clemență pentru cazuri unde infracțiunea pare a fi o "nesocotință" sau rezultatul unui "concurs vitreg de împrejurări", iar inculpatul are un trecut de viață ireproșabil.

Pedeapsele Complementare și Accesorii: Chiar dacă se amână aplicarea pedepsei principale, instanța trebuie să discute și să stabilească pedepse complementare (interzicerea unor drepturi) și accesorii (interzicerea acelorași drepturi pe durata pedepsei principale), dacă natura faptei și a persoanei inculpatului impun nedemnitatea exercitării anumitor drepturi (ex: dreptul de a fi ales, de a ocupa funcții publice). Aceste pedepse vor avea aceeași soartă ca și pedeapsa principală, executându-se dacă pedeapsa principală devine executabilă.

Individualizarea Pedepsei: O Soluție de Clemență Contestată de Parchet

Decizia Primei Instanțe (Judecătoria Gherla)

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul A______ A____ A_____ la o pedeapsă de 11 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere fără permis.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere:

Vârsta tânără a inculpatului (18 ani la data faptei).

Gravitatea relativ redusă a faptei: săvârșită pe o șosea comunală, cu trafic redus, risc de accident mai mic, lipsa daunelor materiale.

Comportare bună: Recunoașterea faptei, bună comportare pe durata procesului și anterior, acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Lipsa antecedentelor penale (la prima confruntare cu legea penală).

Integrare socială: Angajat ca muncitor necalificat în construcții, comportare bună în familie și societate, nu consumă alcool, nu se află în dușmănie cu alte persoane.

Pornind de la aceste considerente, instanța a apreciat că cea mai adecvată soluție este amânarea aplicării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 Cod Penal. Instanța a mai stabilit pedepse complementare și accesorii (interzicerea dreptului de a fi ales în autorități publice sau funcții publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe motiv de nedemnitate.

Apelul Parchetului și Decizia Curții de Apel

Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a declarat apel, solicitând admiterea acestuia și dispunerea unei soluții de condamnare a inculpatului. Principalul motiv invocat a fost clemența excesivă a instanței de fond, apreciind că lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor nu justifică un tratament atât de blând precum amânarea aplicării pedepsei, raportat la circumstanțele concrete și gravitatea faptei.

Curtea de Apel a examinat apelul și a constatat că acesta este nefondat, respingându-l. Curtea a menținut în totalitate soluția Judecătoriei Gherla. Argumentele Curții de Apel au fost în esență o reconfirmare și o întărire a raționamentului primei instanțe:

Starea de Fapt Corectă: Curtea a confirmat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe materialul probatoriu și recunoașterea învinuirii de către inculpat.

Individualizarea Corectă a Pedepsei: Curtea a apreciat că pedeapsa de 11 luni închisoare a fost corect individualizată conform art. 74 Cod Penal, fiind rezultatul unui examen obiectiv al probelor și reflectând gravitatea faptei.

Oportunitatea Amânării Aplicării Pedepsei: Curtea a reținut că, în mod corect, prima instanță a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 396 alin. 4 Cod Procedură Penală (referitoare la amânarea aplicării pedepsei), considerând-o o măsură "legală și oportună". S-a subliniat că toate condițiile legale pentru amânare (pozitive și negative) au fost îndeplinite cumulativ.

Profilul Favorabil al Inculpatului: S-a reiterat că "ansamblul circumstanțelor care caracterizează persoana inculpatului A______ A____ A_____ este în favoarea acestuia și indică faptul că acțiunea ilicit penală sancționabilă reprezintă un moment singular în viața sa". Așadar, nu se impune aplicarea efectivă a pedepsei.

Scopul Reeducativ al Amânării: Curtea a susținut că amânarea aplicării pedepsei, în condițiile art. 83 Cod Penal, constituie un impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei. Această modalitate de individualizare este considerată proporțională și menită să asigure resocializarea.

Primul Contact cu Legea Penală: S-a accentuat că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală și a avut o conduită bună anterior și după comiterea infracțiunii, nefiind necesară o aplicare efectivă a pedepsei.

Ce Învățăm din Această Speță: Limitele Discreționarității și Încrederea în Reeducare

Decizia Curții de Apel în acest caz oferă învățăminte importante despre aplicarea măsurilor de clemență și despre filosofia justiției penale:

Amânarea Aplicării Pedepsei ca Instrument de Reeducare: Cazul demonstrează că amânarea aplicării pedepsei nu este doar o formalitate, ci o măsură de politică penală orientată spre reeducarea infractorilor primari cu un profil social bun. Este o șansă acordată, sub supraveghere, pentru ca inculpatul să-și corecteze conduita fără a fi privat de libertate.

Evaluarea Oportunității: Speța ilustrează că instanțele superioare pot valida soluțiile de clemență ale instanțelor de fond, chiar și atunci când Ministerul Public consideră soluția "prea blândă". Aceasta arată o încredere a instanțelor în capacitatea unor infractori de a se îndrepta, bazată pe o analiză detaliată a profilului și a circumstanțelor faptei.

Gravitatea Redusă a Faptei în Context: Chiar dacă infracțiunea de conducere fără permis este o infracțiune de pericol, instanța a considerat că modul concret de comitere (drum comunal, trafic redus, lipsa daunelor) a redus gradul de pericol social concret, permițând o soluție mai blândă.

Importanța Antecedentelor: Lipsa antecedentelor penale este un factor decisiv în favoarea aplicării amânării, indicând că fapta este un incident izolat.

Rolul Recunoașterii Faptelor: Recunoașterea integrală a faptelor în procedura simplificată contribuie la o soluție favorabilă, indicând o asumare a vinovăției și o cooperare cu justiția.

Concluzie: O Justiție Echilibrată, Fidelă Scopului Său Reeducativ

Decizia Curții de Apel în cazul A______ A____ A_____ este un exemplu al unei justiții echilibrate, care își propune nu doar să sancționeze, ci și să reeduce. Hotărârea subliniază încrederea instanțelor în eficiența măsurilor de clemență, precum amânarea aplicării pedepsei, atunci când profilul inculpatului și circumstanțele faptei indică un potențial real de îndreptare. Prin menținerea acestei soluții, instanța a reafirmat că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar acest scop poate fi atins și fără privarea de libertate, oferind o șansă reală de resocializare celor care își asumă responsabilitatea și demonstrează o conduită socială ireproșabilă.