Situația de Fapt

Faptele s-au petrecut în data de 7 martie 2019, la societatea de dezmembrări auto deținută de inculpatul ##### ####### ######. Acesta a lovit-o în mod repetat pe persoana vătămată ##### ### #### cu pumnii în zona feței, provocându-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a fost inițial judecat pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe (art. 193 alin. 2 Cod penal) și amenințare (art. 206 Cod penal). Prima instanță a achitat inculpatul pentru infracțiunea de amenințare, considerând că afirmația sa ("dacă-l prinde îl omoară"), făcută într-un context tensionat cu injurii reciproce, nu îndeplinea caracterul serios necesar pentru a produce o stare de temere victimei, și, prin urmare, fapta nu era prevăzută de legea penală.

Ce învățăm din această speță?

Această speță oferă o lecție esențială despre delimitarea infracțiunii de amenințare și despre relevanța calității făptuitorului în contextul infracțiunilor contra integrității corporale. Deși inițial prima instanță a considerat că amenințarea nu a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare simplă, dată fiind "neseriozitatea" contextului, decizia Curții de Apel a corectat fundamental această abordare. Schimbarea încadrării juridice a faptelor din lovire și amenințare, în purtare abuzivă (în modalitatea lovirii sau altor violențe) și purtare abuzivă (în modalitatea amenințării), ambele prevăzute de art. 296 alin. 2 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 C.pen. și respectiv art. 206 alin. 1 C.pen., a fost crucială. Această modificare a fost determinată de faptul că inculpatul, la momentul faptelor, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind administrator/asociat/reprezentant legal și angajat al societății. Acest aspect i-a conferit inculpatului calitatea specială de subiect activ al infracțiunii de purtare abuzivă, o infracțiune cu o gravitate sporită.

Individualizarea Pedepsei

La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, instanța a avut în vedere contextul unui conflict spontan, amplificat de un martor, și urmările relativ minore ale faptei (4-5 zile de îngrijiri medicale). De asemenea, s-a reținut că inculpatul este o persoană adaptată social și fără antecedente penale, deși a recunoscut fapta doar parțial și nuanțat. În final, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu amendă de 3000 lei. Ulterior, prin decizia Curții de Apel, pedepsa a fost reevaluată în contextul noii încadrări juridice.

Doctrina

Doctrina și argumentația persoanei vătămate, care a solicitat schimbarea încadrării juridice, au pus accent pe faptul că amenințarea, chiar și într-un context de altercație verbală, își păstrează caracterul serios dacă vizează moartea și este de natură să creeze temere. Acest argument a fost validat de Curtea de Apel, care a considerat eronată soluția primei instanțe de achitare pentru amenințare. Esența recursului promovat de Ministerul Public a fost tocmai reevaluarea soluției de achitare. Prin schimbarea încadrării juridice în purtare abuzivă, s-a recunoscut că faptele inculpatului sunt mai grave decât o simplă lovire și amenințare, deoarece au fost comise de o persoană care avea o anumită autoritate sau se afla într-o poziție care implica exercitarea unei funcții sau activități. Infracțiunea de purtare abuzivă absoarbe infracțiunile de loviri sau alte violențe și amenințare atunci când sunt săvârșite de o persoană cu o anumită calitate, în exercițiul funcției sale. Elemente probatorii analizate detaliat au inclus declarațiile constante ale persoanei vătămate și ale martorei, certificatul medico-legal, testele poligraf ale inculpatului (indicând comportament simulat) și ale martorei (confirmând sinceritatea), precum și neconcordanțele din declarațiile altor martori. Toate aceste elemente au condus la concluzia că faptele inculpatului întrunesc pe deplin elementele constitutive ale infracțiunilor de purtare abuzivă, în ambele modalități.