Situația de Fapt

La data de 26 august 2013, inculpatul R____ I___ a fost implicat într-un accident rutier în localitatea Călata, județul Cluj, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare Cj-13-PHB. Testele efectuate de organele de poliție au arătat o alcoolemie cuprinsă între 1.80 – 1.70 gr. %o, faptă ce, la momentul săvârșirii, întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002. Ulterior, la 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Noul Cod Penal (Legea 286/2009), care a reincriminat fapta în art. 336 alin. 1, cu o pedeapsă alternativă de închisoare sau amendă penală. Instanța a aplicat principiul legii penale mai favorabile, optând pentru dispozițiile Noului Cod Penal.

Ce învățăm din această speță?

Din această speță învățăm aspecte fundamentale ale dreptului penal românesc, în special în ceea ce privește infracțiunea de conducere sub influența alcoolului. În primul rând, se subliniază importanța principiului legii penale mai favorabile (art. 5 NCP), care impune aplicarea legii care prevede o pedeapsă mai blândă sau o modalitate de executare mai avantajoasă, chiar dacă fapta a fost săvârșită sub imperiul unei legi anterioare. În al doilea rând, decizia clarifică natura 'infracțiunii de pericol', așa cum este cea de conducere sub influența alcoolului. Instanța a reafirmat că pericolul social în acest caz este abstract și inerent faptei, nu necesită dovedirea unor urmări concrete. Simplul fapt de a conduce cu o alcoolemie peste limita legală creează un pericol pentru siguranța circulației. Chiar și circumstanțe personale favorabile, precum vârsta înaintată sau lipsa antecedentelor penale, nu pot anula acest pericol social intrinsec. Instanța a refuzat renunțarea la aplicarea pedepsei, accentuând că gravitatea alcoolemiei și implicarea într-un accident rutier impun o sancțiune penală, subliniind astfel că prevenția și sancționarea fermă a acestor fapte sunt esențiale pentru siguranța publică.

Individualizarea Pedepsei

Instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, având în vedere valoarea alcoolemiei relativ mare (între 1.80 – 1.70 gr. %o) și sporirea numărului de accidente rutiere grave cauzate de consumul de alcool. A fost considerată și poziția sinceră a inculpatului pe parcursul urmăririi penale. Pe lângă pedeapsa principală, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.P. 1968, conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV/2007. Executarea pedepsei principale și accesorii a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare, în baza art. 81 și 71 alin. final C.P. 1968, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate. Aplicarea legii penale mai favorabile a fost esențială și în stabilirea acestei modalități de executare. Apelul inculpatului, care solicita renunțarea la aplicarea pedepsei (art. 80 Cod penal) pe motivul vârstei (75 de ani) și a lipsei antecedentelor rutiere în 30 de ani de posesie a permisului, a fost respins. Curtea de Apel a concluzionat că fapta prezintă un grad sporit de pericol social, raportat la modul de săvârșire, alcoolemia ridicată, zona cu circulație intensă și implicarea într-un eveniment rutier, chiar și în contextul sincerității și al lipsei antecedentelor penale.

Doctrina

În doctrină, s-a susținut în mod fundamentat că, în comparația dintre dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei (Cod Penal 1968) și cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei (Noul Cod Penal), legea veche era mai favorabilă sub mai multe aspecte. Acestea includ: lipsa unei limite legale a pedepsei pentru aplicarea suspendării condiționate, o limită a pedepsei concret aplicate pentru o infracțiune mai ridicată, antecedente penale care constituie impedimente mai restrânse la acordare, și obligații mai puține pe durata termenului de încercare. De asemenea, decizia subliniază o concepție importantă din doctrină privind clasificarea infracțiunilor. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol, nu de rezultat. Acest lucru înseamnă că pericolul este intrinsec faptei în sine, fiind 'obiectiv, legal și efectiv', fără a necesita dovedirea unor urmări concrete. A considera o astfel de faptă lipsită de pericol social ar însemna o adăugare la lege, scoțând din sfera penalului ceea ce legiuitorul a stabilit explicit ca fiind infracțiune. Acest concept se distinge de infracțiunile de rezultat, unde aprecierea pericolului social este mai vastă și implică elemente multiple de evaluare a consecințelor.