Ce învățăm din speță: Această decizie judecătorească subliniază gravitatea faptelor de violență și amenințare, în special în contextul unor relații interpersonale tensionate și al recidivei. Ea evidențiază modul în care instanțele aplică legea penală pentru a proteja victimele și a descuraja comportamentele periculoase, chiar și atunci când inculpatul își recunoaște faptele. De asemenea, decizia arată importanța circumstanțelor reale ale faptelor și a celor personale ale infractorului în individualizarea pedepsei, precum și consecințele juridice ale recidivei.

Individualizare: Portretul unui agresor impulsiv

Speța de față îl aduce în prim-plan pe inculpatul D____ B_____ N______, un bărbat a cărui conduită penală este marcată de impulsivitate, violență și o lipsă evidentă de remușcare. El este autorul unor fapte multiple de amenințare și lovire, comise într-un interval scurt de timp, pe fondul unui conflict personal generat de despărțirea de fosta sa concubină, C______ D______ L_____.

Analiza faptelor dezvăluie un tipar comportamental periculos. La data de 03.04.2018, sub influența alcoolului și într-o stare de puternică nervozitate, D____ B_____ N______ a amenințat-o cu moartea pe I____ R_____, insuflându-i o temere reală. În aceeași zi, în parcarea unui magazin, a agresat-o fizic pe fosta sa concubină, C______ D______ L_____, aplicându-i multiple lovituri cu palmele și pumnii în zona feței și capului, și mușcând-o de antebraț, cauzându-i leziuni care au necesitat 12-13 zile de îngrijiri medicale. Gravitatea deosebită a acestor acte de violență este subliniată de repetitivitatea loviturilor și de faptul că victima este de sex feminin.

Comportamentul agresorului nu s-a limitat la aceste incidente. În perioada 28.03.2018 – 03.04.2018, D____ B_____ N______ a amenințat-o telefonic în mod repetat pe B______ I_____, mama fostei sale concubine, cu acte de vătămare fizică, inclusiv cu lovituri de cuțit și incendierea locuinței. Aceste amenințări au fost potențate de faptul că inculpatul îi dădea de înțeles victimei că o urmărește și îi cunoaște programul, amplificând starea de temere. Scopul său era clar: să o determine pe B______ I_____ să își convingă fiica să reia relația cu el.

Denumirea speței analizate: Decizia nr. 1020/2019 din 30 sept. 2019 a Curții de Apel.

Doctrina și aplicarea ei în practică

Decizia instanței de apel, prin respingerea cererii apărătorului de reținere a circumstanței atenuante a provocării, se aliniază ferm doctrinei juridice. Conform acesteia, pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, persoana în favoarea căreia se invocă nu trebuie să fi comis anterior un act imputabil ei. În cazul de față, inculpatul amenințase deja victima înainte ca aceasta să îi adreseze un cuvânt injurios, făcând astfel invocarea provocării irelevantă. Acest aspect subliniază principiul că răspunderea penală nu poate fi diminuată de un comportament provocator ulterior unui act deja imputabil.

Un alt element crucial în individualizarea pedepsei a fost cazierul judiciar al inculpatului. Prezența unei recidive postcondamnatorii și postexecutorii a indicat un grad ridicat de pericol social, justificând o pedeapsă mai severă. Instanța a reținut că, deși recunoașterea vinovăției (art. 396 alin. 10 C.proc.pen.) ar fi putut duce la reducerea limitelor de pedeapsă, incidența concomitentă a recidivei (art. 43 alin. 5 C.pen.) a anulat acest beneficiu, rezultând în aplicarea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Individualizarea pedepsei: echilibrul între gravitate și consecințe

Judecătoria, iar ulterior Curtea de Apel, au examinat cu atenție toate criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., incluzând gravitatea infracțiunilor, periculozitatea infractorului, modul de comitere, natura și gravitatea rezultatului produs, starea de pericol creată, motivele și scopul urmărit, antecedentele penale, conduita în procesul penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Deși, în abstract, infracțiunea de amenințare nu este considerată de un pericol social extrem de ridicat, în cazul concret al lui D____ B_____ N______, gravitatea faptelor este considerată "relativ ridicată". Această apreciere se datorează recurgerea facilă la amenințări grave împotriva integrității corporale a trei persoane distincte, într-un interval scurt de timp, toate având ca punct de plecare conflictul cu fosta concubină. Faptul că amenințările au fost urmate de acte concrete de violență a justificat pe deplin starea de temere a victimelor.

Pedepsele aplicate inculpatului reflectă această gravitate: 1 an și 9 luni închisoare pentru lovire sau alte violențe, 6 luni închisoare pentru amenințarea persoanei vătămate I____ R_____, și câte 9 luni închisoare pentru amenințarea în formă continuată a lui B______ I_____ și C______ D______ L_____. Prin contopirea acestor pedepse și adăugarea sporului pentru concursul de infracțiuni și a restului rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară, pedeapsa finală rezultantă a fost stabilită la 3 ani, 9 luni și 90 de zile închisoare cu executare în regim de detenție.

Pe lângă pedeapsa principală, au fost aplicate și pedepse complementare, precum interzicerea dreptului de a comunica cu victimele și de a se apropia de acestea la o distanță mai mică de 200 de metri, precum și pedepse accesorii. Instanța a revocat, de asemenea, liberarea condiționată a inculpatului dintr-o condamnare anterioară, subliniind consecințele grave ale recidivei.

Concluzie:

Această speță reprezintă un exemplu elocvent al modului în care sistemul judiciar gestionează cazurile de violență și amenințare, în special când sunt implicate multiple victime și un istoric de recidivă. Decizia subliniază nu doar necesitatea sancționării faptelor penale, ci și importanța protejării victimelor și a reabilitării agresorilor, deși în acest caz, recidiva a fost un factor determinant în impunerea unei pedepse mai severe.