Denumirea speței analizate: Decizia nr. 126/2015 din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel.

Ce învățăm din speță:

Această speță complexă ne oferă o imagine dură și detaliată a violenței urbane, ilustrând consecințele grave ale actelor de agresiune comise de grupuri de tineri, adesea sub influența alcoolului. În egală măsură, hotărârea judecătorească subliniază importanța individualizării pedepselor și a măsurilor educative, demonstrând efortul instanței de a echilibra rigoarea legii cu necesitatea reeducării infractorilor, în special a minorilor. De asemenea, speța relevă provocările legate de administrarea probelor și stabilirea adevărului în cazurile complexe cu multiple victime și autori. Un aspect crucial evidențiat este și solidaritatea infracțională, unde chiar și o contribuție minimă la actul de violență poate atrage răspunderea penală pentru întreaga faptă.

Individualizare:

Cazul analizat implică un grup de tineri, atât majori, cât și minori, implicați în mai multe incidente violente, soldate cu vătămări corporale grave și un furt. Instanța a depus eforturi considerabile pentru a individualiza răspunderea fiecărui inculpat, ținând cont de rolul, vârsta, antecedentele și atitudinea lor pe parcursul procesului penal.

M______ A________, un minor de 16 ani, boxer de performanță, a fost găsit vinovat de multiple fapte de lovire și alte violențe, precum și de vătămare corporală. Deși a recunoscut faptele, atitudinea sa a fost considerată formală, lipsită de empatie reală. Instanța a remarcat că, deși putea fi aplicată o măsură educativă privativă de libertate, s-a optat pentru măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, argumentând că o măsură mai severă ar fi fost disproporționată. S-a ținut cont de lipsa antecedentelor penale (în sensul unor condamnări definitive), de rezultatele sportive remarcabile și de posibilitatea de îndreptare prin consiliere. Decizia a fost influențată și de intenția victimei D____ R_____-D___ de a-și retrage plângerea. Acest aspect subliniază flexibilitatea justiției în cazurile minorilor, unde reeducarea primează adesea asupra sancțiunii. I s-au impus obligații precum urmarea unui curs de pregătire școlară/profesională, interzicerea frecventării localurilor publice și interzicerea comunicării cu victimele și ceilalți inculpați.

R_____ M_____, major la momentul faptelor (18 ani), a primit o pedeapsă rezultantă de 11 luni și 20 de zile de închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de 2 ani, alături de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Deși parțial sincer, a încercat să minimalizeze propria contribuție. Instanța a subliniat că, în ciuda atitudinii sale inițiale, s-a optat pentru suspendarea sub supraveghere, dată fiind lipsa antecedentelor penale și posibilitatea de îndreptare.

S___ R_____ și N_____ L___-G______, ambii minori de 16 ani, au adoptat o atitudine de nerecunoaștere a acuzațiilor, minimalizându-și implicarea. În pofida acestui fapt, instanța a aplicat și lor măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, cu aceleași obligații ca și în cazul lui M______ A________. Se observă tendința instanței de a oferi o șansă de reabilitare minorilor, chiar și în prezența unei atitudini nesincere inițiale.

Ambrus Norbert-I_____, major (20 ani), a primit o pedeapsă rezultantă de 9 luni și 15 zile de închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de 2 ani, alături de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. El a recunoscut faptele și a regretat, fapt care a contribuit probabil la decizia de suspendare.

Berki D_____, minor (17 ani), a avut inițial o atitudine nesinceră, invocând consumul de alcool, dar ulterior și-a manifestat regretul. A primit, la fel ca ceilalți minori, măsura educativă a asistării zilnice pe 6 luni.

C____ N______-G_______, minoră (14 ani), a fost implicată atât în acte de violență, cât și într-un furt calificat. Deși a recunoscut faptele, a încercat să minimalizeze contribuția altor inculpați. Instanța a reținut influența grupului și imaturitatea sa. A primit, de asemenea, măsura educativă a asistării zilnice pe 6 luni, cu aceleași obligații. Este important de notat cum lipsa de empatie și istoricul infracțional incipient au fost luate în considerare, dar nu au condus la o măsură privativă de libertate.

Doctrină:

Jurisprudența și doctrina penală românească susțin în mod constant principiul concursului real de infracțiuni (art. 38 alin. (1) C.pen.) atunci când faptele sunt comise în baza unor rezoluții infracționale distincte și împotriva unor subiecți pasivi diferiți, așa cum s-a întâmplat în această speță.

Un aspect crucial reținut de instanță, conform unei practici judiciare bine conturate și împărtășite de doctrina de specialitate, este acela că irelevantă este împrejurarea că numai o parte din lovituri au cauzat rezultatul cel mai grav, toți participanții nemijlociți urmând să răspundă pentru acesta (exemplificată prin decizii ale Tribunalului Suprem și ale Curților de Apel). Aceasta subliniază conceptul de coautorat și de unitate infracțională în cazul pluralității de făptuitori. Chiar dacă un participant a aplicat o singură lovitură, dacă aceasta a fost parte a unui act de agresiune colectivă care a dus la un rezultat grav, răspunderea sa se extinde la întregul rezultat. Această abordare descurajează violența de grup și accentuează răspunderea individuală pentru faptele comise în comun.

De asemenea, în ceea ce privește minorii, Codul Penal român (art. 113 alin. (2) și (3) C.pen.) permite aplicarea de măsuri educative neprivative de libertate, precum asistarea zilnică, în locul pedepselor cu închisoarea, atunci când vârsta și gradul de dezvoltare al minorului o permit. Această abordare reflectă o viziune modernă a justiției penale juvenile, axată pe reeducare și reintegrare socială, în detrimentul sancționării punitive, considerând că un minor poate fi îndreptat prin supraveghere și programe educaționale. Evaluările serviciilor de probațiune, care oferă informații detaliate despre personalitatea minorilor, mediul familial și potențialul de îndreptare, joacă un rol esențial în individualizarea măsurilor educative.

Concluzie:

Această decizie a Curții de Apel reprezintă o radiografie a impactului devastator pe care violența neprovocată o poate avea asupra vieților victimelor și a implicării tinerilor în acte de o gravitate considerabilă. Pe de altă parte, hotărârea judecătorească demonstrează o aplicare nuanțată a legii, în special în privința minorilor, unde echilibrul dintre sancțiune și reeducare este esențial. Prin aplicarea măsurilor educative și a pedepselor cu suspendare, instanța a acordat o șansă de reintegrare socială, dar cu obligații stricte și sub o monitorizare atentă. Cazul servește ca un avertisment clar asupra pericolelor violenței de grup și a importanței asumării responsabilității pentru propriile acțiuni.