Situația de Fapt

Decizia penală nr. RJ-23-e-4-g-25-d-5/2023 din 6 aprilie 2023 a Curții de Apel reprezintă un studiu de caz interesant privind individualizarea sancțiunilor penale în infracțiunile de lovire sau alte violențe. Speța o vizează pe inculpata I.M., acuzată de agresiune fizică, și pune în evidență modul în care instanțele cântăresc circumstanțele concrete ale faptei, profilul agresorului și, în special, intensitatea prejudiciului, ajungând la o soluție de clemență.

Ce învățăm din această speță?

Această decizie ne oferă câteva perspective importante: * Chiar și agresiunile minore sunt infracțiuni: Fapta inculpatei, care a aplicat victimei multiple lovituri cu palmele și a strâns-o de gât, chiar dacă a rezultat în leziuni minore (2-3 zile de îngrijiri medicale), constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe (art. 193 alin. 2 C.p.). Acțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, pe fondul unei animozități preexistente, demonstrând că vinovăția este reținută chiar și pentru acte de violență de intensitate redusă. * Individualizarea pedepsei ține cont de multiple criterii: Instanțele analizează o gamă largă de factori la stabilirea sancțiunii. În acest caz, s-a ținut cont de împrejurările și modul de comitere (agresiunea fizică cu palme și strângerea de gât), starea de pericol creată (încălcarea integrității corporale/sănătății), dar și de natura și gravitatea rezultatului (leziuni minore). Decisive au fost, însă, circumstanțele personale ale inculpatei: vârsta înaintată (72 de ani), afecțiunile medicale specifice vârstei și faptul că se afla la primul contact cu legea penală (fără antecedente). * Rolul 'provocării' și contextului familial: Deși instanța de fond a reținut existența unei animozități, Curtea de Apel a nuanțat contextul, considerând că incidentul a fost generat 'în egală măsură' și de persoana vătămată, care nu agrea relația de concubinaj a tatălui ei cu inculpata. Acest aspect a contribuit la percepția unei intensități reduse a conflictului și a unei gravități diminuate a faptei, justificând o sancțiune mai blândă. Acest lucru subliniază importanța contextului familial și a dinamicii relaționale în evaluarea culpabilității. * Despăgubirile morale și 'proba' suferinței: Instanța a reținut existența prejudiciului moral, obligând inculpata la plata a 1000 de lei daune morale. Relevantă este doctrina citată din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care afirmă că proba prejudiciului moral este prezumată din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu. Evaluarea cuantumului se face pe baza unor criterii precum caracterul valorilor lezate, situația personală a victimei, statutul social, educația etc., urmărindu-se o apreciere rezonabilă și echitabilă.

Individualizarea Pedepsei

Instanța de fond, aplicând criteriile de individualizare, a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe. Cu toate acestea, Curtea de Apel a considerat această sancțiune 'destul de aspră' având în vedere circumstanțele specifice. Apelul inculpatei a fost declarat fondat. Curtea a apreciat că 'conflictul izbucnit a fost de mică intensitate', 'relațiile dintre cele două părți erau oricum tensionate', iar 'incidentul a fost generat în egală măsură și de persoana vătămată'. În plus, 'urmările faptei au fost de o însemnătate redusă', iar profilul personal al inculpatei (vârsta înaintată, lipsa antecedentelor penale) a justificat o ameliorare a regimului sancționator. Astfel, Curtea de Apel a desființat parțial sentința penală de fond și a schimbat soluția de amânare a aplicării pedepsei de 6 luni închisoare cu o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei, conform art. 80 Cod penal. Mai mult, în baza art. 81 Cod penal, inculpatei i s-a aplicat un avertisment. Celelalte dispoziții ale sentinței (inclusiv latura civilă, necontestată) au fost menținute.

Doctrina

Decizia oferă o perspectivă importantă asupra daunelor morale și a modului în care acestea sunt evaluate. În conformitate cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 427 din 27 ianuarie 2016), prejudiciul moral este definit ca orice atingere adusă atributelor personalității umane, manifestată prin suferință fizică sau morală. Un aspect cheie este că proba prejudiciului moral nu necesită o demonstrație directă a suferinței. Este suficientă proba faptei ilicite, iar prejudiciul și raportul de cauzalitate sunt prezumate. Instanțele deduc producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite și a circumstanțelor în care a fost săvârșită, dată fiind natura subiectivă și internă a prejudiciului moral, a cărui probă directă este practic imposibilă. Prin urmare, chiar dacă leziunile fizice au fost minore, impactul psihologic al agresiunii asupra victimei este recunoscut și compensat. Suma de 1000 de lei acordată de prima instanță a fost menținută, deoarece nu a fost contestată în apel.