Ce învățăm din această speță?

Din această speță reținem principii esențiale de drept penal: pluralitatea de victime într-o infracțiune contra persoanei conduce, de regulă, la pluralitate de infracțiuni (concurs real), nu la o formă continuată, deoarece sunt lezate mai multe valori sociale distincte. Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017, care a declarat neconstituțională sintagma 'și împotriva aceluiași subiect pasiv' din art. 35 alin. 1 Cod penal, nu este aplicabilă în cazul ultrajului comis asupra mai multor polițiști, întrucât această infracțiune nu este de natură să fie comisă în formă continuată. De asemenea, subliniem importanța respectului față de autoritatea statului și maniera în care individualizarea pedepselor este influențată de gravitatea faptei, periculozitatea inculpatului și antecedentele penale. Cazul demonstrează și complexitatea aplicării instituțiilor recidivei și pluralității intermediare, care nu au fost reținute corect de prima instanță în acest caz.

Individualizarea Pedepsei

Curtea a avut în vedere gravitatea excepțională a faptelor și periculozitatea inculpatului. Acesta a manifestat o agresivitate extremă, amenințând și vătămând doi polițiști aflați în misiune, scopul fiind acela de a facilita fuga unei alte persoane. Cu vârsta de 38 de ani, căsătorit și tată a patru copii minori, inculpatul R______ F______ are un istoric penal bogat, inclusiv condamnări anterioare la închisoare în regim de detenție pentru furt calificat, tâlhărie și ultraj (inclusiv pentru amenințare împotriva polițiștilor). Această recidivă în comportamentul infracțional denotă o lipsă persistentă de respect față de ordinea de drept și autoritatea statului. Deși a recunoscut faptele în fața instanței, beneficiind de reducerea pedepsei conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, Curtea a stabilit două pedepse de 1 an și 6 luni închisoare pentru cele două infracțiuni de ultraj, la care s-a adăugat o pedeapsă pentru infracțiunea de distrugere, rezultând o pedeapsă finală de 2 ani și 2 luni închisoare. S-a decis că pedeapsa urmează a fi executată în regim de detenție, considerând că doar astfel se poate atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei, dat fiind istoricul infracțional al inculpatului. Inculpatului i-au fost aplicate și pedepse complementare și accesorii, precum interzicerea exercitării unor drepturi care implică exercitarea autorității de stat.

Doctrina

În ceea ce priveşte infracţiunile contra persoanei, atât în doctrină, cât şi în practica judiciară s-a statuat că pluralitatea de persoane vătămate va determina o pluralitate de infracţiuni, şi anume tot atâtea infracţiuni câte persoane au f___ vătămate în drepturile lor, cu excepţia infracţiunilor contra vieţii, în care, prin voinţa legiuitorului, a f___ creată o unitate legală sub forma infracţiunii complexe, în sensul că omorul deosebit de grav şi uciderea din culpă a mai multor persoane constituie o singură infracţiune calificată în formă agravată. Şi în cazul tâlhăriei, cu toate că este vorba de o infracţiune contra patrimoniului, pluralitatea persoanelor asupra cărora se exercită violenţe ori ameninţări atrăgea, în opinia majoritară, un concurs de infracţiuni, obiectul juridic secundar apărând a fi prioritar patrimoniului persoanei. Astfel fiind, lovirea mai multor persoane - funcţionari publici (poliţişti), aflaţi într-o activitate ce implică exerciţiul autorităţii de stat, în aceeaşi împrejurare, constituie tot atâtea infracţiuni de ultraj câte persoane au f___ lezate, săvârşite în concurs, întrucât se aduce atingere mai multor titulari de valori sociale ocrotite de lege. Raportând aceste consideraţii teoretice la situaţia din speţă, Curtea reţine că, în cadrul incidentului ce a avut loc în data de 17.08.2018, inculpatul R______ (f___ S____) F______ a lovit doi poliţişti, respectiv pe persoana vătămată M____ S______ V_____, care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale şi pe persoana vătămată Boşneagu M____, care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 4-6 zile de îngrijiri medicale, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fiind astfel comise două infracţiuni de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal, cum în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată, situaţie în care schimbarea de încadrare juridică dispusă de prima instanţă într-o singură infracţiune de ultraj în formă continuată este greşită. Într-adevăr, aşa cum reţine şi prima instanţă, prin Decizia nr. 368/2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma „ şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv ' din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. 1 Cod penal este neconstituţională, însă această decizie este aplicabilă infracţiunilor susceptibile a fi comise în formă continuată, situaţie ce nu se regăseşte în cauză pentru argumentele anterior expuse. Surprinzătoare este şi invocarea de către prima instanţă, în argumentarea schimbării încadrării juridice din două infracţiuni de ultraj în una continuată, a sentinţei penale nr. 195/2015 pronunţate de Judecătoria T____ M_______, definitivă prin decizia penală nr. 344/24.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, în condiţiile în care, prin aceasta, s-a dispus condamnarea a doi inculpaţi (unul fiind chiar inculpatul din prezenta cauză) pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj în concurs real de infracţiuni comise asupra a două persoane vătămate – poliţişti, în aceeaşi împrejurare şi nu pentru o infracţiune de ultraj în formă continuată. În schimb, Curtea reţine că prima instanţă, în mod corect, a înlăturat din încadrarea juridică reţinută prin actul de sesizare a instanţei dispoziţiile art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal ce reglementează recidiva postexecutorie, întrucât pentru condamnarea de 6 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 373/12.02.2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr.1590/30.08.2002 a Curţii de Apel Bucureşti , s-a împlinit termenul de reabilitare la data de 07.04.2013 , iar pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru fapte comise la data de 15.08.2015 , prin sentinţa penală nr. 195/11.12.2015 pronunţată de Judecătoria T____ M_______, definitivă prin decizia penală nr. 344/24.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, nu îndeplineşte condiţiile (să fie mai mare de 1 an închisoare) prev. de art. 41 alin. 1 Cod penal pentru a putea constitui primul termen al recidivei postexecutorii. Nici pluralitatea intermediară nu poate fi reţinută, atât timp cât infracţiunile deduse judecăţii au f___ comise cu mult după considerarea ca executată în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare, respectiv pedeapsa este considerată executată în întregime la data de 23.10.2016, iar faptele deduse judecăţii în prezenta cauză au f___ comise la data de 17.08.2018.