Un moment de neatenție pe un carosabil umed poate declanșa un dezastru, lăsând în urmă victime cu traume pe viață și un parcurs judiciar complex. Însă, ce se întâmplă când, după o condamnare în primă instanță, victima decide să ierte? O decizie a Curții de Apel ne prezintă un astfel de caz, în care retragerea plângerii penale de către persoana vătămată a schimbat complet soarta procesului, demonstrând puterea pe care o are voința părților în fața justiției și anulând o condamnare pentru o faptă de o gravitate deosebită.

Denumirea speței analizate

Analizăm aici Decizia nr. RJ-72356998-E-2023 din 06 martie 2023 a Curții de Apel, care soluționează un caz de vătămare corporală din culpă printr-o încetare a procesului penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

Situația de fapt: O secundă de acvaplanare, 180 de zile de suferință

Pe data de 4 iunie 2018, pe DN 39, un șofer (inculpatul ####### ######), pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum (ploaie, carosabil alunecos), a pierdut controlul volanului. Autoturismul a intrat în acvaplanare, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu alte două mașini.

Impactul a avut consecințe severe, în special pentru unul dintre șoferii de pe sensul opus (persoana vătămată #####-##### #########-######), care a suferit leziuni corporale grave, necesitând 160-180 de zile de îngrijiri medicale. În urma accidentului, victima a rămas cu sechele permanente, inclusiv o scurtare a unui membru inferior cu 1.5 cm.

Individualizarea pedepsei în primă instanță: O condamnare cu suspendare

La judecata în primă instanță, inculpatul, un tânăr student fără antecedente penale, a recunoscut fapta. Instanța, cântărind pe de o parte atitudinea sinceră și cooperantă, iar pe de altă parte gravitatea faptei și a consecințelor sale, l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an și 3 luni de închisoare, dispunând suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de 2 ani, cu obligația de a presta muncă în folosul comunității. Pe latură civilă, asigurătorul RCA a fost obligat la plata a 40.000 de euro cu titlu de daune morale către victimă.

Doctrină și aspecte cheie: Lovitura de teatru din apel și puterea iertării

Cazul a luat o turnură complet neașteptată în faza de apel. În fața Curții, persoana vătămată a depus o declarație notarială prin care și-a retras plângerea penală prealabilă și, în același timp, a renunțat la toate pretențiile civile (daunele morale și materiale).

Acest act de voință a fost decisiv și a schimbat radical soluția juridică, pe baza următoarelor principii:

Natura infracțiunii: Infracțiunea de vătămare corporală din culpă (art. 196 C.pen.) este una dintre faptele pentru care acțiunea penală se pune în mișcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Statul nu poate urmări din oficiu o astfel de faptă fără acordul victimei.

Efectul retragerii plângerii: Legea (art. 158 C.pen.) prevede clar că retragerea plângerii prealabile, făcută până la pronunțarea unei hotărâri definitive, înlătură răspunderea penală.

Consecința juridică: Confruntată cu această manifestare de voință, Curtea de Apel nu a mai putut analiza fondul cauzei. A fost obligată să aplice legea și să dispună încetarea procesului penal.

Astfel, condamnarea de 1 an și 3 luni închisoare a fost desființată, iar inculpatul nu a mai fost sancționat penal pentru fapta sa. În plus, ca urmare a renunțării la pretențiile civile, a fost înlăturată și obligația asigurătorului de a plăti despăgubirile de 40.000 de euro.

Ce învățăm din această speță?

Puterea decisivă a victimei în anumite infracțiuni: În cazul faptelor care necesită plângere prealabilă, victima deține cheia întregului proces. Decizia sa de a ierta, manifestată prin retragerea plângerii, este mai presus de o sentință de condamnare nedefinitivă.

Retragerea plângerii anulează complet procesul: Odată retrasă plângerea, procesul penal încetează, iar inculpatul este repus în situația anterioară, ca și cum fapta nu ar fi fost judecată. Acest lucru poate duce și la stingerea acțiunii civile, dacă victima renunță expres la despăgubiri.

Pericolul real al neadaptării vitezei la condițiile de drum: Cazul este o reamintire brutală a faptului că fenomene precum acvaplanarea sunt frecvente și extrem de periculoase, iar obligația de a reduce viteza pe carosabil umed este una dintre cele mai importante reguli de prevenție.

Justiția, între rigorea legii și voința umană: Această decizie ilustrează perfect cum mecanismele rigide ale justiției penale sunt, în anumite cazuri, subordonate voinței părților. Iertarea, în acest context, a avut forța de a anula un întreg demers judiciar.