Decizia 979/2019 a Curții de Apel Pitești, pronunțată la 15 noiembrie 2019, aduce în discuție un caz complex de abuz în serviciu (art. 297 Noul Cod Penal), implicând primarul, viceprimarul și contabila șefă a comunei Călinești. Această speță ilustrează provocările în aplicarea legii penale în contextul reglementărilor administrative și financiare, punând accent pe principiul subsidiarității și pe importanța unei corecte încadrări juridice.

Ce învățăm din speță: Granița fină dintre contravenție și infracțiune

Cazul de față dezvăluie o serie de încălcări grave ale legislației privind finanțele publice locale și controlul financiar preventiv. Faptele primarului I.G., care a acționat cu intenție directă calificată pentru a ascunde o delapidare, prin inițierea ilegală de achiziții și contracte fără aprobarea consiliului local și fără a fi incluse în buget, scot în evidență o profundă lipsă de respect față de normele legale. Implicarea viceprimarului și a contabilei șefe subliniază o complicitate instituțională, cu consecințe financiare directe asupra bugetului local. Aceasta demonstrează cât de esențială este integritatea și respectarea procedurilor în administrația publică.

Totuși, cel mai important învățământ din această speță este nuanța juridică dată de Curtea de Apel: nu orice încălcare a legii, chiar și cu intenție, atrage automat răspunderea penală pentru abuz în serviciu. Decizia subliniază caracterul subsidiar al infracțiunii de abuz în serviciu, argumentând că aceasta intervine doar atunci când conduita ilicită nu este deja incriminată de o altă dispoziție legală, fie ea penală sau contravențională. Această distincție este vitală pentru a evita o supra-incriminare și pentru a asigura proporționalitatea intervenției legii penale.

Individualizarea pedepsei și reevaluarea juridică

Instanța de fond, la individualizarea pedepsei, a luat în considerare criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod Penal, inclusiv lipsa antecedentelor penale ale inculpaților. Însă, Curtea de Apel Pitești a decis să desființeze condamnările pentru abuz în serviciu, dispunând achitarea inculpaților I.G., M.V. și R.S.N. pentru această infracțiune.

Această reevaluare radicală nu a vizat atitudinea inculpaților sau impactul moral al faptelor, ci a avut la bază o analiză profundă a încadrării juridice. Curtea a considerat că faptele, deși ilegale, nu întruneau, în cazul dat, elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, având în vedere caracterul subsidiar al acesteia.

Decizia 979/2019 a Curții de Apel Pitești: Un reper în interpretarea abuzului în serviciu

Decizia 979/2019 din 15-nov-2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, devine un punct de reper în interpretarea art. 297 Noul Cod Penal, în special prin prisma relației sale cu alte norme legale care prevăd sancțiuni administrative sau contravenționale.

Doctrina și principiul subsidiarității legii penale

Un aspect central al deciziei este analiza aprofundată a Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 și a principiului minimei intervenții a legii penale. Curtea de Apel a reținut că infracțiunea de abuz în serviciu are un caracter subsidiar. Aceasta înseamnă că prevederile art. 297 Cod Penal vor fi aplicate doar în situațiile în care conduita funcționarului, deși contrară dispozițiilor legale, nu este incriminată specific printr-o altă normă penală.

S-a constatat că o parte dintre faptele de nerespectare a dispozițiilor Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și ale Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv erau deja prevăzute ca infracțiuni sau contravenții de respectivele legi. De exemplu, neluarea măsurilor necesare de către primar, conform art. 118 alin. 1 lit. e din Legea nr. 215/2001, constituie contravenție. De asemenea, nerespectarea obligației de întocmire a notei de recepție și constatare de diferențe, prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 și de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009, intra sub incidența altor reglementări.

Această abordare subliniază un principiu fundamental al dreptului penal: fragmentarismul. Legea penală trebuie să intervină doar acolo unde alte ramuri de drept nu oferă o protecție suficientă a valorilor sociale.

Hotărârea instanței: Achitarea pentru abuz în serviciu, dar menținerea răspunderii civile

Curtea de Apel a admis apelurile și, desființând parțial sentința penală apelată, a dispus achitarea inculpaților I.G., M.V. și R.S.N. pentru faptele de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu, în baza art. 16 alin. 1 lit. a) Cod Procedură Penală (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Cu toate acestea, instanța a menținut obligația solidară a inculpaților M.V. și I.G. de a plăti suma de 2613,18 lei către partea civilă (comuna Călinești), reprezentând valoarea prejudiciului material cauzat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare. Această parte a deciziei confirmă că, deși faptele nu au întrunit elementele infracțiunii de abuz în serviciu, răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat rămâne valabilă.