Abuzul în Serviciu: Pericolele Inacțiunii și Desconsiderării Legii – Cazul Primarului din Filiași
Ce învățăm din speță: Importanța respectării atribuțiilor legale și a principiului legalității incriminării în combaterea abuzului în serviciu.
Decizia nr. 1561/2020 a Curții de Apel Craiova, privind infracțiunea de abuz în serviciu (art. 297 Noul Cod Penal), aduce în prim-plan complexitatea și importanța respectării stricte a atribuțiilor legale de către funcționarii publici. Speța evidențiază consecințele grave ale inacțiunii și ale ignorării legilor primare, precum și limitările interpretării extinse a elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu.
Cazul îl vizează pe inculpatul A_______ A______, în calitate de primar al orașului Filiași, și pe B____ B_______, ambii acuzați de abuz în serviciu în formă continuată. Faptele reținute în sarcina primarului includ refuzul de a înainta cererile de cumpărare a spațiului medical formulate de medicul D_______ D_____ către comisia competentă, precum și omisiunea de a iniția procedura de stabilire a unui nou nivel de redevență pentru contractele de concesiune a spațiilor medicale, cauzând un prejudiciu semnificativ bugetului local.
Individualizarea cazului: O serie de omisiuni cu impact financiar și legal
Inculpatul A_______ A______ a fost acuzat de două fapte distincte de abuz în serviciu în formă continuată:
Omisiunea înaintării cererilor de cumpărare a spațiului medical: În esență, primarul nu a trimis spre soluționare comisiei abilitate, constituită conform OUG nr. 68/2008, cererile succesive ale medicului D_______ D_____ de a cumpăra spațiul medical pe care îl folosea. Instanța a reținut șase acte materiale, fiecare reprezentat de o omisiune de a trimite o cerere către organul competent. Această inacțiune a vătămat dreptul și interesul legitim al medicului de a achiziționa spațiul, în condițiile în care atribuțiile în procedura de vânzare-cumpărare reveneau exclusiv comisiei, nu primarului.
Omisiunea actualizării redevenței contractelor de concesiune: Primarul a semnat zece contracte de concesiune a spațiilor medicale și nu a întreprins măsurile necesare pentru stabilirea noului nivel de redevență după expirarea primilor cinci ani, în ciuda faptului că era conștient de această necesitate. Această omisiune a permis plata unei redevențe inferioare valorii de piață pentru o perioadă îndelungată (2010-2014), cauzând un prejudiciu bugetului local în sumă de 352.289,26 lei. Instanța a identificat cinci acte materiale, bazate pe informări verbale și scrise. Totodată, s-a reținut că primarul nu a inițiat procedura de sesizare a Consiliului Local cu un proiect de hotărâre pentru stabilirea noului nivel de redevență, obligație care-i revenea conform Legii nr. 215/2001.
Numele speței analizate: Decizia nr. 1561/2020 din 09-dec-2020, Curtea de Apel Craiova, abuzul în serviciu (art.297 NCP)
Doctrina și rigoarea interpretării legale
Un element central în motivarea acestei decizii îl reprezintă interpretarea articolului 297 alin. (1) din Codul Penal, în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016. Această decizie a stabilit că sintagma "îndeplinește în mod defectuos" trebuie înțeleasă ca "îndeplinește prin încălcarea legii", iar neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuțiile de serviciu reglementate expres prin legislația primară – legi și ordonanțe ale Guvernului.
Instanța de contencios constituțional a subliniat că, deși legislația primară poate fi detaliată prin acte de reglementare secundară (hotărâri de guvern, ordine, regulamente interne etc.), aceste detalieri trebuie să fie făcute doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Principiul legalității incriminării ("nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege") impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita a cărei nerespectare atrage sancțiunea penală. Altfel, elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu ar putea fi configurat și de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat (prin fișa postului), ceea ce ar fi inacceptabil în sistemul juridic penal românesc.
Decizia Curții de Apel Craiova a reafirmat, de asemenea, principiul conform căruia judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței (rechizitoriu). Nu se poate extinde acuzația în faza de judecată prin reținerea încălcării și a altor dispoziții legale care nu au fost indicate expres în rechizitoriu. Aceasta ar contraveni dreptului la apărare al inculpatului și principiilor unui proces echitabil, asigurând că apărarea se realizează în raport cu acuzațiile formulate explicit și integral de la bun început.
Consecințele juridice și individualizarea pedepsei
La individualizarea pedepselor, instanța a luat în considerare gravitatea deosebită a faptelor, modul și mijloacele de săvârșire, valoarea prejudiciului și atitudinea inculpaților pe parcursul procesului penal. S-a accentuat faptul că inculpatul A_______ A______ a comis faptele în calitate de funcționar public, de reprezentant al comunității, abuzând de funcția de primar și prejudiciind cu știință bugetul local, dând dovadă de perseverență infracțională pe parcursul a patru ani (2010-2014).
Pentru prima faptă de abuz în serviciu (neînaintarea cererilor de cumpărare), inculpatul A_______ A______ a fost condamnat la 2 ani închisoare. Pentru a doua faptă de abuz în serviciu (neactualizarea redevenței), a primit tot 2 ani închisoare. Prin contopirea pedepselor, inculpatul A_______ A______ va executa o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare, la care se adaugă pedepsele complementare și accesorii de interzicere a exercitării unor drepturi (prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.). Inculpatul B____ B_______ a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru participarea sa.
Concluzii
Acest caz reconfirmă angajamentul justiției de a sancționa abuzurile de putere și inacțiunea funcționarilor publici atunci când acestea contravin legii și aduc prejudicii intereselor publice sau private. Decizia subliniază importanța fundamentală a principiului legalității incriminării și a unei interpretări riguroase a actelor normative, asigurând că responsabilitatea penală este atrasă doar pentru fapte definite clar de legiuitorul primar. Prin menținerea și aplicarea strictă a acestor principii, sistemul judiciar contribuie la consolidarea încrederii în instituțiile publice și la prevenirea arbitrarului.