Nume speță: Decizia nr. 1315/2021 din 06-dec-2021, Curtea de Apel Timișoara, Abuzul în serviciu (art. 297 NCP)

Abuzul în serviciu rămâne o infracțiune gravă, cu un impact semnificativ asupra încrederii publice în instituțiile statului. Decizia nr. 1315/2021 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. _____________, oferă o perspectivă detaliată asupra aplicării art. 297 din Noul Cod Penal și subliniază importanța respectării atribuțiilor de serviciu, în special în gestionarea fondurilor publice. Cazul directorului și contabilului-șef al unei școli din Zărand este un exemplu elocvent al consecințelor ce decurg din încălcarea legislației privind finanțele publice și achizițiile.

Ce învățăm din speță?

Această speță ne reamintește că funcțiile publice implică o responsabilitate enormă, iar nerespectarea atribuțiilor, chiar și cu intenția de a "face un bine" sau de a "nu pierde banii din buget", poate duce la consecințe penale severe. Este crucial ca toți funcționarii publici să fie conștienți de obligațiile legale stricte care guvernează activitatea lor, în special în ceea ce privește gestionarea fondurilor publice și a proceselor de achiziții. Transparența și legalitatea trebuie să primeze, indiferent de presupusele beneficii pe termen scurt.

Individualizarea Culpabilității și a Pedepsei

Inculpata E__ E______, în calitate de director al Școlii Gimnaziale Zărand și ordonator terțiar de credite, a fost găsită vinovată de abuz în serviciu în formă continuată. Aceasta a aprobat plata a trei facturi (în valoare totală de 25.000 de lei, generând un prejudiciu de 24.468 de lei) pentru lucrări de reparații la sala de sport și la o magazie de lemne, lucrări care, în fapt, nu fuseseră executate. Acțiunile sale au condus la obținerea unor foloase necuvenite de către o terță persoană.

Instanța a avut în vedere gravitatea faptelor, subliniind încălcarea repetată a atribuțiilor de serviciu și pericolul creat pentru buna funcționare a instituției publice. Cu toate acestea, la individualizarea pedepsei, s-au luat în considerare și circumstanțe favorabile, precum lipsa antecedentelor penale, integrarea socială (căsătorită, studii superioare, profesoară) și atitudinea parțial sinceră din timpul urmăririi penale. În consecință, E__ E______ a fost condamnată la 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendare, sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani, cu interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică.

Inculpata C______ C_____ C______, contabil-șef al aceleiași școli, a fost, de asemenea, găsită vinovată de abuz în serviciu. Ea a aprobat plata acelorași facturi, deși nu existau documente justificative. Experiența sa vastă de 34 de ani în contabilitate, inclusiv în numeroase instituții publice, a agravat natura faptei, demonstrând o nesocotire conștientă a atribuțiilor. Instanța a reținut că inculpata nu a fost amenințată, ci a acționat din dorința de a "face un bine" sau de a nu pierde banii din buget, ceea ce nu justifică încălcarea legii.

Similar cu directorul, instanța a considerat ca circumstanțe atenuante lipsa antecedentelor penale, integrarea socială (căsătorită, studii superioare, economistă) și atitudinea sinceră de recunoaștere și regret. C______ C_____ C______ a fost condamnată la 2 ani închisoare cu suspendare, sub supraveghere pe o perioadă de 2 ani, și cu interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică.

Legislația Relevantă și Interpretarea Doctrinara

Speța reconfirmă importanța prevederilor art. 297 alin. 1 din Codul Penal, care incriminează abuzul în serviciu. Instanța a făcut trimitere și la art. 132 din Legea nr. 78/2000, care sancționează faptele de corupție și de serviciu.

Un aspect cheie în această speță este interpretarea conceptului de "încălcare a dispozițiilor legale" în contextul abuzului în serviciu. Conform Deciziei CCR nr. 405/2016, o încălcare a atribuțiilor de serviciu poate fi reținută doar prin raportare la acte normative din legislația primară – legi și ordonanțe de Guvern. Instanța de fond a respectat această statuare, analizând încălcările aduse de inculpate Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale (art. 22 alin. 3, art. 23 alin. 1 și 2, art. 54) și OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică (art. 2 alin. 2, art. 17, art. 18 alin. 1, art. 47 alin. 1). Acest lucru subliniază că nu orice abatere de la fișa postului sau de la reglementări interne minore constituie abuz în serviciu, ci doar acelea care încalcă norme juridice primare.

În ceea ce privește latura subiectivă a faptei, deși în speță se face referire la infracțiunea de neglijență în serviciu (care se comite cu culpa), cazul de față se încadrează la abuz în serviciu, care implică o formă de vinovăție mai gravă. Este relevantă discuția din doctrină despre culpa cu prevedere (făptuitorul prevede rezultatul, dar nu-l acceptă, sperând că nu se va produce) și culpa fără prevedere (făptuitorul nu prevede rezultatul, deși trebuia și putea să-l prevadă). Chiar dacă instanța nu a reținut culpa, ci intenția (subînțeleasă prin "rezoluție infracțională" și "cunoscând că aceste lucrări nu s-au efectuat"), referirea la aceste concepte subliniază complexitatea analizei psihologice în dreptul penal.

Obligativitatea cunoașterii legii de către funcționarii publici, în special a celei referitoare la gestionarea fondurilor, a fost un argument fundamental invocat de instanță.

O Decizie Definitivă și Costuri de Justiție

Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile declarate de ambele inculpate, menținând sentința penală a Judecătoriei Chișineu Criș. Decizia este definitivă, iar inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare.

Concluzie

Decizia Curții de Apel Timișoara în acest caz reconfirmă importanța respectării legii de către funcționarii publici și consecințele grave ale abuzului în serviciu, chiar și atunci când intenția inițială nu este de îmbogățire personală directă, ci de "facilitare" sau "evitare a pierderii" unor fonduri. Este un avertisment clar pentru toți cei care ocupă funcții publice că rigoarea legală și integritatea sunt fundamentale pentru buna funcționare a statului de drept.