Ce învățăm din speță: Un studiu de caz despre aplicarea legii penale în timp

Decizia nr. RJ 39d439684/2023 a Curții de Apel București, pronunțată la 28 martie 2023, este un exemplu elocvent al complexității aplicării legii penale în timp, în special în contextul unor modificări legislative și al deciziilor Curții Constituționale. Cazul vizează infracțiunea de abuz în serviciu (art. 297 Noul Cod Penal) și ilustrează modul în care factori precum vechimea faptelor, termenul de prescripție, și jurisprudența CCR și a Înaltei Curți de Casație și Justiție pot influența deznodământul unui proces penal.

Individualizarea pedepsei și realitatea socială

Cazul analizat îl privește pe inculpatul, fost director general al CNCF „CFR" S.A., acuzat de abuz în serviciu în formă continuată, prin semnarea unor contracte de achiziție de toalete ecologice, cu încălcarea flagrantă a legislației privind achizițiile publice. Prejudiciul adus CNCF „CFR" S.A. a fost estimat la 788.620 euro, o sumă considerabilă.

Instanța de fond, la individualizarea pedepsei, a luat în considerare criteriile generale prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, subliniind gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor, atât prin prisma prejudiciului material, cât și prin impactul asupra relațiilor sociale afectate de fenomenul abuzului în serviciu în instituțiile publice. Instanța a notat că acest fenomen reprezintă un "adevărat flagel al societății românești contemporane" și a considerat că pedeapsa trebuie să aibă un rol de descurajare, asigurând atât prevenția generală, cât și cea specială.

Cu toate acestea, s-a constatat că nu există circumstanțe atenuante legale sau judiciare. Lipsa antecedentelor penale, o familie organizată, veniturile din pensie sau studiile superioare ale inculpatului nu au fost considerate argumente pentru reducerea pedepsei, fiind apreciate ca "o stare de normalitate pentru orice cetățean" și, în cazul studiilor, chiar un factor agravant, având în vedere funcția înaltă deținută.

Un aspect crucial în motivarea instanței de fond a fost orientarea pedepsei spre mediu și nu spre maximul de 15 ani de închisoare, având în vedere data săvârșirii faptelor (anii 2001-2002). S-a argumentat că aplicarea unei pedepse "prea aspre" după aproximativ 20 de ani de la comiterea infracțiunii nu ar mai asigura aceleași scopuri preventiv-educative și sancționatorii.

Denumirea speței analizate și contextul jurisprudențial: Decizia nr. RJ 39d439684/2023 din 28-mar-2023, Curtea de Apel București, abuzul în serviciu (art.297 NCP)

Această decizie devine un punct de referință în jurisprudența românească, în special prin modul în care gestionează impactul deciziilor Curții Constituționale asupra termenelor de prescripție.

Doctrina și interpretarea normelor: Rolul Deciziilor CCR în cursul prescripției

Unul dintre cele mai importante aspecte ale speței este analiza incidenței Deciziilor Curții Constituționale nr. 358/2022 și nr. 297/2018. Aceste decizii au avut un impact major asupra reglementării întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Curtea de Apel reține că, în perioada 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018) și 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a OUG nr. 71/2022, care a modificat art. 155 alin. 1 Cod Penal), legislația nu conținea niciun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Această perioadă de vid legislativ, creată prin inacțiunea legiuitorului de a pune în acord dispozițiile legale cu deciziile CCR, a dus la aplicarea exclusivă a termenului general de prescripție prevăzut de art. 154 Cod Penal.

Instanța de apel a analizat, de asemenea, Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material, supuse principiului legii penale mai favorabile (mitior lex).

Hotărârea instanței: Prescripția răspunderii penale

În final, Curtea de Apel București, constatând incidența Deciziilor CCR și a Deciziei ICCJ, a admis apelul inculpatului. După descompunerea pedepsei rezultante, a schimbat calificarea juridică a faptei în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de Noul Cod Penal, și, cel mai important, a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului prescripției răspunderii penale.