Ce învățăm din această speță?

Decizia nr. 574/2020 a Curții de Apel Constanța, pronunțată la 6 iulie 2020, reprezintă un punct de referință esențial în înțelegerea și aplicarea infracțiunii de abuz în serviciu (art. 297 NCP), în special prin prisma Deciziilor Curții Constituționale nr. 405/2016 și 392/2017. Această speță subliniază importanța interpretării și aplicării corecte a normelor penale în contextul schimbărilor legislative și jurisprudențiale, evidențiind că nu orice încălcare a atribuțiilor de serviciu poate fi considerată abuz în serviciu, ci doar cele care contravin legii în sens formal (lege, ordonanță, ordonanță de urgență).

Cazul demonstrează că o acuzație de abuz în serviciu trebuie să fie fundamentată pe o încălcare explicită a legislației primare, și nu doar pe reglementări interne sau fișe de post. Această distincție este crucială pentru a asigura predictibilitatea legii penale și pentru a evita extinderea excesivă a sferei de aplicare a infracțiunii.

Numele speței analizate: Decizia nr. 574/2020 din 06-iul-2020, Curtea de Apel Constanța, abuzul în serviciu (art. 297 NCP)

Individualizarea cazului

Situația în fapt: Inculpatul C____ C______ C_____, un polițist, a fost acuzat că la data de 28 aprilie 2014, la solicitarea numitului B_____ B_____, a întocmit în fals un proces-verbal olograf. Acest document atesta în mod nereal că, în timpul unei misiuni anterioare (în noaptea de 26/27 aprilie 2014, pe linia combaterii braconajului piscicol), ar fi găsit 95 kg de pește în plase interzise, pe care ulterior le-ar fi predat unei societăți comerciale administrate de B_____ B_____. Faptele au fost inițial încadrate ca abuz în serviciu (art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal) și fals intelectual (art. 321 alin. 1 Cod penal), cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal privind concursul de infracțiuni.

Individualizarea pedepsei (la prima instanță): Nu sunt specificate pedepsele aplicate de prima instanță pentru fiecare infracțiune, dar se menționează că pentru fals intelectual și alte fapte, inculpatului B_____ B_____ i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an și 8 luni cu suspendare. Procesul de individualizare a pedepsei, conform art. 74 Cod penal, trebuie să țină cont de gravitatea faptei, periculozitatea infractorului, împrejurările comiterii, consecințele, motivele, antecedentele penale, conduita ulterioară și datele personale ale inculpatului.

Doctrina: Reperul Deciziilor Curții Constituționale

Curtea de Apel Constanța, în decizia sa, a pus un accent deosebit pe interpretarea infracțiunii de abuz în serviciu în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 și, implicit, a Deciziei nr. 392/2017. Aceste decizii au clarificat că sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul art. 297 alin. 1 Cod penal trebuie interpretată în sensul de "îndeplinește prin încălcarea legii".

Implicația majoră a acestei interpretări este că un comportament poate fi considerat abuz în serviciu doar dacă încalcă legislația primară (lege, ordonanță sau ordonanță de urgență). Încălcarea unor atribuții de serviciu stipulate în norme subordonate (cum ar fi fișe de post, regulamente interne sau hotărâri de consiliu local, în lipsa unei dispoziții legale primare care să impună acea hotărâre) nu mai intră sub incidența acestei infracțiuni.

Curtea de Apel a subliniat că Decizia nr. 405/2016 nu este doar o decizie de interpretare, ci una care a constatat neconstituționalitatea anumitor aspecte, limitând astfel domeniul de aplicare al infracțiunii. Ca atare, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere de lucru judecat nu doar în dispozitiv, ci și în considerentele care le susțin.

În consecință, instanța de apel a reținut că prima instanță (Judecătoria Tulcea) a greșit, deoarece nu a analizat izvorul atribuțiilor de serviciu încălcate prin raportare la Deciziile Curții Constituționale nr. 405/2016 și nr. 392/2017. Această omisiune a condus la o aplicare incorectă a legii penale.

Hotărârea instanței și implicațiile sale

Curtea de Apel Constanța, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de Procedură Penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea și de inculpați, a desființat parțial sentința apelată și, rejudecând, a dispus următoarele:

Achitarea inculpatului C____ C______ C_____ pentru infracțiunea de abuz în serviciu (art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. 1 Cod penal), în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod de Procedură Penală (fapta nu este prevăzută de legea penală). Această achitare confirmă că, în lumina deciziilor CCR, fapta descrisă, deși gravă, nu mai întrunea elementele constitutive ale abuzului în serviciu, deoarece încălcarea nu provenea dintr-o lege primară.

Achitarea inculpatului B_____ B_____ pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu, din aceleași considerente.

Majorarea pedepselor pentru inculpatul B_____ B_____ pentru celelalte infracțiuni reținute (fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals) și contopirea acestora într-o pedeapsă rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de 3 ani.

Decizia este definitivă.

Această hotărâre are o importanță fundamentală pentru practica judiciară din România, clarificând limitele aplicării infracțiunii de abuz în serviciu. Ea reafirmă principiul legalității incriminării, conform căruia nicio faptă nu poate fi considerată infracțiune și nicio pedeapsă nu poate fi aplicată fără o prevedere legală clară și preexistentă. În contextul luptei împotriva corupției, decizia subliniază necesitatea unei abordări riguroase și conforme cu principiile constituționale, evitând interpretările extinse care ar putea aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale.