Ce învățăm din speță: Clarificări esențiale privind abuzul în serviciu și rolul legilor primare și secundare

Decizia nr. 1450/2019 a Curții de Apel Cluj, având ca obiect infracțiunea de abuz în serviciu (art. 297 Noul Cod Penal), oferă o perspectivă complexă și detaliată asupra aplicării acestei infracțiuni în contextul specific al sistemului medical. Speța evidențiază importanța interpretării corecte a normelor juridice, în special în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016, care a statuat că "îndeplinește în mod defectuos" înseamnă "îndeplinește prin încălcarea legii".

Cazul de față vizează refuzul unei asistente medicale, B_____ T____ H_______, de a recolta probe de sânge de la doi șoferi prinși sub influența alcoolului, la solicitarea organelor de poliție. Instigarea la acest refuz a venit din partea inculpatei G____ A____, șefa secției UPU-SMURD, care a emis o dispoziție de interzicere a prelevării mostrelor de sânge de la persoanele neimplicate în accidente de circulație, motivând supraîncărcarea activității secției.

Individualizarea cazului: Refuzul recoltării probelor biologice – o neîndeplinire a actului de serviciu

Acest caz este emblematic pentru modul în care o omisiune poate constitui infracțiunea de abuz în serviciu, dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese. Asistenta medicală B_____ T____, deși instigată, avea obligația legală de a recolta probele, obligație ce decurgea din legislația primară și era detaliată prin acte normative secundare. Refuzul său a avut ca urmare vătămarea intereselor legitime ale instituțiilor publice implicate, precum Spitalul C_____ Județean de Urgență C___-N_____, Poliția Română și Ministerul Public, prin blocarea cooperării interinstituționale și împiedicarea înfăptuirii actului de justiție.

Numele speței analizate: Decizia nr. 1450/2019 din 06-dec-2019, Curtea de Apel Cluj, abuzul în serviciu (art.297 NCP)

Doctrina și interpretarea legii în speță

Un aspect crucial al acestei spețe este interpretarea și aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016. Inculpata a susținut că atribuțiile asistentei medicale nu erau prevăzute expres în legislația primară (legi și ordonanțe ale Guvernului), considerând astfel că refuzul nu ar constitui abuz în serviciu. Însă, instanța a clarificat că legislația primară poate fi detaliată prin acte de reglementare secundară (cum ar fi Ordinele Ministrului Sănătății), atâta timp cât acestea sunt emise în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

În acest caz, instanța a identificat normele din legislația primară care impun personalului medical obligația de a recolta probe de sânge la solicitarea organelor de poliție:

Art. 190 alin. (8) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (lege organică), care face trimitere la legi speciale pentru detalii.

Art. 88 alin. (1) lit. a) și art. 125 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care sunt, de asemenea, norme de reglementare primară.

Acestea sunt completate de Art. 3 din OMS nr. 1512/2013, care prevede fără echivoc că personalul medical nu poate refuza recoltarea probelor biologice. Astfel, s-a demonstrat că atribuția asistentei medicale era suficient de clarificată prin însăși legea, în sensul său formal și material.

Instanța a respins și argumentul apărării conform căruia Codul de Procedură Penală nu ar putea constitui temei legislativ pentru reținerea abuzului în serviciu în cazul cadrelor medicale. S-a reiterat că textul de lege nu exclude posibilitatea ca legea procesual penală să reglementeze obligații a căror nerespectare să atragă răspunderea pentru abuz în serviciu, mai ales într-un domeniu de o importanță crucială precum cel al justiției.

De asemenea, s-a reținut că nu este necesară o ordonanță scrisă a organelor de poliție pentru a solicita recoltarea probelor biologice, fiind suficientă dispoziția verbală, având în vedere urgența situației și momentul la care se efectuează recoltarea (înainte de începerea urmăririi penale).

Consecințele juridice și individualizarea pedepsei

Instanța a stabilit că inculpata G____ A____ se face vinovată de instigare la abuz în serviciu în formă continuată. Interesele legitime ale instituțiilor publice au fost vătămate, chiar dacă nu au avut o natură patrimonială, ci au constat în afectarea capacității acestora de a-și îndeplini obligațiile legale și de a contribui la înfăptuirea actului de justiție.

Individualizarea pedepsei a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de contextul dificil al secției UPU-SMURD, dar și de lipsa de diligență a inculpatei în a căuta soluții legale. Faptul că dispoziția a fost dată într-o zi de vineri, când volumul de activitate era cel mai mare, a agravat situația. S-a subliniat că nerespectarea regulilor de circulație sub influența alcoolului creează un pericol major, iar persoanele care le încalcă nu trebuie să beneficieze de facilități pentru a scăpa de răspundere penală.

Pedeapsa aplicată inculpatei a fost de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare cu suspendare, cu un termen de supraveghere de 2 (doi) ani. Instanța a dispus și măsuri de supraveghere, inclusiv prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Concluzii

Decizia Curții de Apel Cluj în acest caz reafirmă principiul supremației legii și subliniază că funcționarii publici, indiferent de rang, sunt obligați să respecte prevederile legale în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Chiar și în fața dificultăților administrative, soluțiile trebuie căutate în cadrul legii, iar nu prin încălcarea acesteia. Cazul servește ca un memento important despre responsabilitatea individuală și colectivă în asigurarea bunei funcționări a instituțiilor publice și a înfăptuirii justiției.