Ce învățăm din această speță?

Principalul învățământ din această speță este că infracțiunea de abuz de încredere este o infracțiune instantanee. Acest lucru înseamnă că ea se consumă odată cu executarea integrală a oricăreia dintre acțiunile care realizează elementul material: însușirea bunului, dispunerea pe nedrept de acel bun sau refuzul de a-l restitui. Odată ce una dintre aceste modalități este realizată, infracțiunea este consumată și nu mai poate fi reținută o altă modalitate alternativă pentru același bun, deținut în baza aceluiași raport juridic, cu excepția cazului în care bunul s-ar reîntoarce în posesia inculpatului. Această precizare este esențială pentru stabilirea corectă a încadrării juridice și a legii penale aplicabile. De asemenea, înstrăinarea abuzivă exclude refuzul ulterior de restituire.

Individualizarea Pedepsei

Cazul îl are în centru pe administratorul O___ V_____-D______ și autoturismul Audi A6. Denumirea speței analizate este **Decizia nr. 840/2017 din 18-sept-2017, Curtea de Apel Constanța, abuzul de încredere (art. 238 NCP)**.

Doctrina

Doctrina juridică a jucat un rol esențial în clarificarea aspectelor legate de consumarea infracțiunii. S-a stabilit că elementul material al infracțiunii de abuz de încredere este alternativ, putându-se realiza prin însușire, dispunere pe nedrept sau refuz de restituire. În cazul de față, Curtea a constatat că infracțiunea s-a consumat în luna august 2013, prin acțiunea de dispunere pe nedrept de bun (înstrăinarea autoturismului către martorul R____ Ș_____). Odată ce bunul a fost înstrăinat, inculpatul nu îl mai deținea, ceea ce a făcut imposibilă reținerea ulterioară a celei de-a doua modalități alternative de realizare a elementului material, și anume refuzul de restituire, ca urmare a notificării din martie 2014. Astfel, prima instanță a reținut în mod greșit ambele modalități, existând o inconsecvență între starea de fapt și încadrarea juridică. Având în vedere că infracțiunea s-a comis în august 2013, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal (01.02.2014), s-a impus aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 Cod penal. Deși limitele de pedeapsă prevăzute de NCP erau mai reduse, prima instanță a optat pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal din 1968, modalitate de individualizare a executării mai favorabilă decât cele prevăzute în NCP. Astfel, s-a considerat că Codul penal din 1968 este legea penală mai favorabilă. De asemenea, s-a clarificat conceptul de cesiune de creanță a unui contract de leasing, care presupune cedarea dreptului de uzufruct către o terță persoană, cu asumarea obligațiilor, dar cu necesitatea acordului finanțatorului. Pedeapsa aplicată a fost amenda. Hotărârea instanței a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța. În schimb, a admis apelul declarat de inculpatul O___ V_____-D______ și, rejudecând, a redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă S.C. A____ L______ I__ S.A., de la 28.628 lei la 13.903,15 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Hotărârea este definitivă.