Decizia Curții de Apel Constanța nr. 840/2017, pronunțată la data de 18 septembrie 2017, aduce în discuție complexitatea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 din Noul Cod Penal (NCP), în contextul contractelor de leasing. Această speță este notabilă pentru clarificarea momentului consumării infracțiunii atunci când elementul material este realizat prin mai multe acțiuni alternative.

Ce Învățăm din Speță: Înstrăinarea Abuzivă Exclude Refuzul Ulterior de Restituire

Principalul învățământ din această speță este că infracțiunea de abuz de încredere este o infracțiune instantanee. Acest lucru înseamnă că ea se consumă odată cu executarea integrală a oricăreia dintre acțiunile care realizează elementul material: însușirea bunului, dispunerea pe nedrept de acel bun sau refuzul de a-l restitui. Odată ce una dintre aceste modalități este realizată, infracțiunea este consumată și nu mai poate fi reținută o altă modalitate alternativă pentru același bun, deținut în baza aceluiași raport juridic, cu excepția cazului în care bunul s-ar reîntoarce în posesia inculpatului. Această precizare este esențială pentru stabilirea corectă a încadrării juridice și a legii penale aplicabile.

Individualizarea Cazul: Administratorul O___ V_____-D______ și Autoturismul Audi A6

Denumirea speței analizate: Decizia nr. 840/2017 din 18-sept-2017, Curtea de Apel Constanța, abuzul de încredere (art. 238 NCP).

Situația în fapt o are în centru pe S.C. A____ L______ I__ S.A., care a formulat plângere penală împotriva inculpatului O___ V_____-D______, administrator al S.C. EURO DEK S.R.L. Plângerea viza infracțiunea de abuz de încredere, după ce, în urma rezilierii contractului de leasing pentru un autoturism Audi A6, inculpatul a refuzat să-l restituie finanțatorului.

Contractul de leasing a fost reziliat unilateral de finanțator la data de 27.02.2014, iar actul de reziliere a fost comunicat societății utilizatoare la 06.03.2014. Ulterior, autoturismul a fost identificat la punctul de trecere a frontierei Nădlac, condus de o terță persoană, R____ Ș_____, care declarase că l-a achiziționat de la inculpatul O___ V_____-D______ în luna august 2013. Din declarațiile ulterioare, a reieșit că inculpatul înstrăinase bunul în contul unei datorii încă din februarie 2013, înainte de rezilierea contractului de leasing și de notificarea de restituire.

Un aspect crucial este că, la data de 15.10.2012, fusese deschisă procedura insolvenței față de S.C. EURO DEK S.R.L., iar dreptul de administrare al debitoarei fusese ridicat, împrejurare de care inculpatul avea cunoștință.

Instanța a reținut că faptele inculpatului, constând în refuzul de restituire și dispunerea pe nedrept de autoturismul Audi A6, care a făcut obiectul contractului de leasing reziliat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. 1 din Codul penal din 1969, cauzând un prejudiciu de 28.628 lei, nerecuperat.

Individualizarea pedepsei s-a realizat conform criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal (vechi), avându-se în vedere dispozițiile din partea generală, limitele de pedeapsă, persoana inculpatului (37 ani, căsătorit, fără studii, administrator, fără antecedente penale) și conduita acestuia.

Doctrina Juridică și Consumarea Infracțiunii Instantanee

Doctrina juridică a jucat un rol esențial în clarificarea aspectelor legate de consumarea infracțiunii. S-a stabilit că elementul material al infracțiunii de abuz de încredere este alternativ, putându-se realiza prin însușire, dispunere pe nedrept sau refuz de restituire.

În cazul de față, Curtea a constatat că infracțiunea s-a consumat în luna august 2013, prin acțiunea de dispunere pe nedrept de bun (înstrăinarea autoturismului către martorul R____ Ș_____). Odată ce bunul a fost înstrăinat, inculpatul nu îl mai deținea, ceea ce a făcut imposibilă reținerea ulterioară a celei de-a doua modalități alternative de realizare a elementului material, și anume refuzul de restituire, ca urmare a notificării din martie 2014. Astfel, prima instanță a reținut în mod greșit ambele modalități, existând o inconsecvență între starea de fapt și încadrarea juridică.

Având în vedere că infracțiunea s-a comis în august 2013, anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal (01.02.2014), s-a impus aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 Cod penal. Deși limitele de pedeapsă prevăzute de NCP erau mai reduse, prima instanță a optat pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal din 1968, modalitate de individualizare a executării mai favorabilă decât cele prevăzute în NCP. Astfel, s-a considerat că Codul penal din 1968 este legea penală mai favorabilă.

De asemenea, s-a clarificat conceptul de cesiune de creanță a unui contract de leasing, care presupune cedarea dreptului de uzufruct către o terță persoană, cu asumarea obligațiilor, dar cu necesitatea acordului finanțatorului.

Pedeapsa Aplicată și Hotărârea Finală

Pedeapsa aplicată a fost amenda.

Hotărârea instanței a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța. În schimb, a admis apelul declarat de inculpatul O___ V_____-D______ și, rejudecând, a redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă S.C. A____ L______ I__ S.A., de la 28.628 lei la 13.903,15 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Hotărârea este definitivă.

Concluzii: O Justiție Aprofundată în Cazurile Complexe

Acest caz demonstrează o analiză aprofundată a elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, în special în ceea ce privește momentul consumării și excluderea suprapunerii modalităților alternative. Prin reevaluarea probelor și aplicarea riguroasă a principiului legii penale mai favorabile, Curtea de Apel Constanța a asigurat o justiție echitabilă și proporțională, chiar și în situații complexe ce implică contracte comerciale și proceduri de insolvență.