Întâmpinare la contestația formulată de [Nume Contestator]

Către:

TRIBUNALUL [NUME ORAȘ] – secția [NUMĂR] conflicte de muncă și asigurări sociale

Dosar nr. [NUMĂR DOSAR]/[COD INSTANȚĂ]/[AN]

Subscrisa,

[DENUMIRE ANGAJATOR], cu sediul în [ADRESA COMPLETĂ ANGAJATOR], înmatriculată în registrul comerțului sub nr. [NUMĂR ÎNMATRICULARE], cod unic de înregistrare [CUI], cont [CONT BANCAR] deschis la [BANCA], telefon [TELEFON], fax [FAX], e-mail [EMAIL ANGAJATOR],

cu domiciliul ales în [ADRESA AVOCAT/SEDIU PROFESIONAL], la sediul [DENUMIRE SOCIETATE DE AVOCAȚI], prin subsemnatul [NUME AVOCAT], cu sediul profesional în [ADRESA SEDIU PROFESIONAL AVOCAT], telefon [TELEFON AVOCAT], fax [FAX AVOCAT], e-mail [EMAIL AVOCAT],

depunem prezenta

**ÎNTÂMPINARE**

la contestația formulată de [Nume Contestator], prin care solicităm:

– respingerea contestației ca nefondată;

– obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

**I. DESPRE FORMA DECIZIEI DE CONCEDIERE**

Contestatoarea invocă două motive de nulitate cu privire la forma deciziei de concediere: primul motiv este legat de pretinsa obligație a angajatorului de a oferi un post vacant contestatoarei, iar al doilea motiv este legat de pretinsa nesocotire a dispozițiilor legale privitoare la concediul de odihnă. Ambele motive sunt nefondate, astfel cum vom arăta în continuare.

1. **Decizia de concediere, emisă în baza art. 65 alin. (1) Codul Muncii, nu trebuie să conțină lista posturilor vacante din unitate.** Dispozițiile art. 76 Codul Muncii, care stabilesc forma deciziei de concediere, precizează expres că cerința privitoare la menționarea în cuprinsul deciziei de concediere a listei tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și a termenului în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, se referă numai la concedierea efectuată în condițiile art. 64 Codul Muncii. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 6/09.05.2011, stabilind fără echivoc că dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) Codul Muncii nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 Codul Muncii.

2. **Angajatorul a oferit contestatoarei un post vacant corespunzător pregătirii profesionale a acesteia.** Deși nu avea obligația legală, [Denumire Angajator] a încercat să o păstreze pe contestatoare, oferindu-i postul de [Denumire Post Oferit], care era vacant și pentru care contestatoarea avea pregătirea necesară. [Se vor detalia argumentele privind corespondența postului oferit cu pregătirea contestatoarei și istoricul profesional al acesteia, conform textului original]. Posturile vacante la care face referire contestatoarea, în cadrul contestației, fie nu erau conforme pregătirii contestatoarei, fie nu erau vacante. [Se vor detalia exemplele de posturi neconforme/nevacante]. Afirmațiile contestatoarei în sensul că oferta nu ar fi fost serioasă sunt în realitate neserioase. [Se vor detalia argumentele privind caracterul serios al ofertei și refuzul contestatoarei].

3. **Contestatoarea nu a fost concediată în timpul concediului de odihnă.** Astfel, decizia de concediere a fost comunicată salariatei la data de [DATA COMUNICĂRII DECIZIEI], adică după ce fusese efectuat concediul de odihnă. Subliniem, prin această decizie, comunicată contestatoarei la data de [DATA COMUNICĂRII DECIZIEI], s-a dispus concedierea. Nu prin alte pretinse acte. Potrivit art. 77 Codul Muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei către salariat. Nu se poate pretinde ca [Denumire Angajator] să își întrerupă activitatea pe perioada concediului de odihnă al unui salariat. Măsurile de reorganizare internă sunt luate de cei îndreptățiți, iar legea nu cere ca aceste măsuri să fie adoptate în prezența salariaților unității. Legea interzice concedierea în timpul concediului de odihnă, nu și luarea măsurilor de reorganizare internă. Încetarea contractului de muncă se produce în temeiul deciziei de concediere, iar nu în temeiul altor acte de reorganizare internă, care nici nu trebuie aduse formal la cunoștința salariaților, după cum nici nu este obligatoriu să fie puse în practică.

**II. DESPRE CAUZA CONCEDIERII**

4. **Cauza concedierii este reală și serioasă.** În conturarea situației de fapt, contestatoarea depune o adresă pe care a trimis-o către [Denumire Angajator] (înregistrată sub nr. [NUMĂR]/[DATA]) și al cărei întreg conținut abundă în neadevăruri. Restructurarea postului contestatoarei nu era pentru nimeni un secret. [Se vor detalia argumentele privind caracterul real și serios al cauzei concedierii, inclusiv referirile la situația economică și reorganizarea internă, conform textului original]. Potrivit doctrinei, cauza concedierii întemeiată pe art. 65 Codul Muncii este reală dacă are un caracter obiectiv, ceea ce înseamnă că nu trebuie să dea expresie unor motive de ordin subiectiv ale angajatorului, și este serioasă dacă se bazează pe motive temeinice, care nu disimulează realitatea.

**III. DESPRE CARACTERUL EFECTIV AL DESFIINȚĂRII POSTULUI**

5. **Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă.** Contestatoarea afirmă că desființarea postului nu a fost efectivă întrucât atribuțiile specifice acestui post nu au fost definitiv eliminate, ci subzistă în postul nou înființat alături de atribuțiile specifice celeilalte direcții unificate. Este adevărat, dar legal. Este legală concedierea dispusă în baza art. 65 Codul Muncii în cazul în care atribuțiile salariatului concediat nu au fost înlăturate, fiind împărțite unor salariați existenți. În același sens, s-a arătat că este justificată concedierea în baza art. 65 Codul Muncii ca urmare a comasării a două posturi într-unul singur. Aceste opinii doctrinare sunt firești și logice. Postul este desființat chiar dacă angajatorul se reorganizează pentru eficientizarea activității și unește mai multe posturi într-unul singur. [Se vor detalia argumentele privind efectivitatea desființării postului, inclusiv comparația organigramelor și statutelor de funcții, conform textului original].

6. **Nu s-au încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate.** Contestatoarea face referire la prevederile Contractului colectiv de muncă la nivelul unității [Denumire Angajator], care instituie ordinea de prioritate în caz de desființare a posturilor. Este evident că respectivele criterii de stabilire a ordinii de prioritate nu se aplică decât în cazul în care există mai multe posturi identice din care ar urma să se desființeze numai o parte. Numai în această ipoteză se poate pune logic problema ordinii de prioritate. Altminteri, ar însemna că măsurile de reorganizare dispuse de angajator nu au niciun sens, de vreme ce ar trebui concediați anumiți salariați, în funcție de situația personală, indiferent de postul ocupat.

**PENTRU ACESTE MOTIVE**

Vă rugăm să respingeți capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere ca nefondat, pentru argumentele prezentate. Pe cale de consecință, vă rugăm să respingeți și capetele de cerere accesorii.

**ÎN DREPT**

Art. 205 și urm. Codul de Procedură Civilă

Art. 65, art. 76, art. 77 Codul Muncii

**PROBE**

* Înscrisuri

* Martori: [Nume Martor 1], domiciliat în [Adresă Martor 1], telefon [Telefon Martor 1], e-mail [Email Martor 1]; [Nume Martor 2], domiciliat în [Adresă Martor 2], telefon [Telefon Martor 2], e-mail [Email Martor 2]

* Interogatoriu

* Expertiză

* Orice alte probe a căror necesitate va reieși din cercetarea judecătorească

Vă mulțumim.

București, [DATA CURENTĂ]

Pentru [DENUMIRE ANGAJATOR]

Av. [NUME AVOCAT]