TRIBUNALUL [Denumirea Tribunalului] – Secția [Numărul secției], conflicte de muncă și asigurări sociale

Dosar nr. [Număr dosar]/[An]

Către,

Președintele Tribunalului [Denumirea Tribunalului]

Subsemnatul/a [Nume Prenume Apelant], cu domiciliul în [Adresa completă apelant], CNP [CNP apelant], telefon [telefon apelant], e-mail [e-mail apelant],

[Dacă este cazul: cu domiciliul procedural ales la sediul SCPA/Cabinetului de Avocat [Denumire SCPA/Cabinet], av. [Nume Avocat], cu sediul profesional în [Adresa sediu avocat], telefon [telefon avocat], e-mail [e-mail avocat]],

în contradictoriu cu

[Denumire Intimată/Angajator], cu sediul în [Adresa completă intimată], înmatriculată în registrul comerțului sub nr. [Număr înmatriculare RC], cod unic de înregistrare [CUI intimată], cont [Cont bancar intimată] deschis la [Banca Intimată],

formulez prezentul

APEL

împotriva Sentinței Civile nr. [Număr sentință]/[Data pronunțării], pronunțate de Tribunalul [Denumirea Tribunalului], Secția [Numărul secției] conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. [Număr dosar inițial],

prin care solicit:

1. Admiterea apelului;

2. Schimbarea sentinței menționate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și constatării nulității absolute a Actului Adițional la Contractul Individual de Muncă nr. [Număr contract]/[Data actului adițional];

3. Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

MOTIVARE

I. Nelegalitatea clauzei penale în contractul individual de muncă

Considerăm că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în materia dreptului muncii, în special a celor referitoare la clauza penală și răspunderea patrimonială a salariaților.

Potrivit art. 38 din Codul Muncii, republicat, „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate absolută.”

Clauza penală, prin care se stabilește răspunderea salariatului în cazul încetării contractului individual de muncă din inițiativa acestuia anterior expirării termenului convenit de părți, este lovită de nulitate absolută. Aceasta contravine principiilor fundamentale ale dreptului muncii, care consacră răspunderea patrimonială a salariaților pentru prejudiciile cauzate angajatorului în procesul muncii, condiționată de existența unui prejudiciu real, a unei fapte ilicite, a vinovăției salariatului și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

O clauză penală în favoarea angajatorului, care presupune asumarea de către salariat a obligației de a repara un prejudiciu care nu mai trebuie dovedit, încalcă art. 38 C. m. Salariatul ar fi obligat să plătească o sumă prestabilită, chiar dacă prejudiciul nu există sau are o valoare mai mică decât cea stipulată prin clauză. O astfel de prevedere ar duce la o îmbogățire fără justă cauză a angajatorului și ar restrânge nepermis libertatea de a munci a salariatului.

II. Dispozițiile Codului Muncii privind formarea profesională nu autorizează clauza penală

Art. 198 alin. (2) din Codul Muncii permite încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă în legătură cu durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și cu orice alte aspecte legate de obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale. De asemenea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, nerespectarea de către salariat a obligației de a presta muncă în favoarea angajatorului, o anumită perioadă de timp, determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.

Aceste texte legale nu autorizează inserarea unei clauze penale, ci doar permit obligarea salariatului la restituirea cheltuielilor efectuate cu pregătirea profesională, cu condiția ca angajatorul să dovedească existența și valoarea reală a acestui prejudiciu. Este esențial ca angajatorul să nu se îmbogățească fără just temei în detrimentul salariatului, pretinzând sume exorbitante sau care nu au fost efectiv cheltuite.

O clauză penală stipulată ca o contrapondere pentru dreptul salariatului de a-și da demisia constituie o eludare atât a literei, cât și a spiritului legii, afectând grav libertatea fundamentală a salariatului de a-și alege locul de muncă și de a-și câștiga existența.

În drept:

Prezentul apel se fundamentează pe dispozițiile art. 466 și urm. din Codul de Procedură Civilă, art. 38, art. 198, art. 266 și urm. din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, republicat, precum și art. 208 și urm. din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Probe:

Solicităm încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, respectiv: [enumerați înscrisurile relevante, ex: Contractul individual de muncă, Actul adițional contestat, decizia de încetare a CIM, acte doveditoare ale cheltuielilor de formare profesională, etc.].

Anexez prezentei:

* Copie Sentința Civilă nr. [Număr sentință]/[Data pronunțării];

* Copie Contract individual de muncă nr. [Număr contract]/[Data contract];

* Copie Act adițional nr. [Număr act adițional]/[Data actului adițional];

* Împuternicire avocațială (dacă este cazul);

* Chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de [Valoare taxă] lei (conform art. 20 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conflictele de muncă sunt scutite de taxă, dar este bine de menționat în cazul în care natura litigiului impune plata).